VDCC
Către mai marele cântăreţilor – Un psalm al lui David1
să nu fiu dat de ruşine niciodată.
Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!
2Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută!
Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare,
o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
3Căci Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea,
şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.
4Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmaşii.
Căci Tu eşti ocrotitorul meu!
5În mâinile Tale îmi încredinţez duhul:
Tu mă vei izbăvi, Doamne Dumnezeule adevărat!
6Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deşerţi,
şi mă încred în Domnul.
7Fă-mă să mă înveselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta,
căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu
8şi nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului,
ci îmi vei pune picioarele la loc larg.
9Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare:
faţa, sufletul şi trupul mi s-au topit de întristare;
10mi se sfârşeşte viaţa în durere, şi anii în suspine.
Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele!
11Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară,
de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei;
cei ce mă văd pe uliţă fug de mine.
12Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat.
13Aud vorbele rele ale multora,
văd spaima care domneşte împrejur,
când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea
şi uneltesc să-mi ia viaţa.
14Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!”
15Soarta mea este în mâna Ta;
scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!
16Fă să lumineze faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!
17Doamne, să nu rămân de ruşine când Te chem.
Ci să rămână de ruşine cei răi, şi ei să se coboare muţi în Locuinţa morţilor!
18Să amuţească buzele mincinoase,
care vorbesc cu îndrăzneală,
cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!
19O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine
şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
20Tu îi ascunzi la adăpostul feţei Tale de cei ce-i prigonesc,
îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
21Binecuvântat să fie Domnul,
căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine:
parc-aş fi fost într-o cetate întărită.
22În pornirea mea nechibzuită ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!”
Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele,
când am strigat spre Tine.
23Iubiţi, dar, pe Domnul, toţi cei iubiţi de El.
Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi,
şi pedepseşte aspru pe cei mândri.
24Fiţi tari şi îmbărbătaţi-vă inima,
toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 311Dem Vorsänger. Ein Psalm Davids.2Bei dir, o HERR, habe ich Zuflucht gefunden; lass mich niemals zuschanden werden; errette mich durch deine Gerechtigkeit!3Neige dein Ohr zu mir, rette mich rasch; sei mir ein starker Fels, eine feste Burg zu meiner Rettung!4Denn du bist mein Fels und meine Festung, führe und leite du mich um deines Namens willen!5Befreie mich aus dem Netz, das sie mir heimlich gestellt haben; denn du bist meine Schutzwehr.6In deine Hand befehle ich meinen Geist; du hast mich erlöst, HERR, du treuer Gott!7Ich hasse die, welche trügerische Götzen verehren, und ich, ich vertraue auf den HERRN.8Ich will frohlocken und mich freuen an deiner Gnade, denn du hast mein Elend angesehen, du hast auf die Nöte meiner Seele geachtet9und hast mich nicht ausgeliefert in die Hand des Feindes, sondern hast meine Füße in weiten Raum gestellt.10Sei mir gnädig, o HERR, denn mir ist angst; vor Gram sind schwach geworden mein Auge, meine Seele und mein Leib;11denn mein Leben ist dahingeschwunden in Kummer und meine Jahre mit Seufzen; meine Kraft ist gebrochen durch meine Schuld, und meine Gebeine sind schwach geworden.12Vor all meinen Feinden bin ich zum Hohn geworden, meinen Nachbarn allermeist, und ein Schrecken meinen Bekannten; die mich auf der Gasse sehen, fliehen vor mir.13Ich bin in Vergessenheit geraten, aus dem Sinn gekommen wie ein Toter; ich bin geworden wie ein zertrümmertes Gefäß.14Denn ich habe die Verleumdung vieler gehört – Schrecken ringsum! –, als sie sich miteinander berieten gegen mich; sie trachten danach, mir das Leben zu nehmen.15Aber ich vertraue auf dich, o HERR; ich sage: Du bist mein Gott!16In deiner Hand steht meine Zeit; rette mich aus der Hand meiner Feinde und von meinen Verfolgern!17Lass dein Angesicht leuchten über deinem Knecht; rette mich durch deine Gnade!18HERR, lass mich nicht zuschanden werden, denn ich rufe dich an! Zuschanden werden sollen die Gottlosen, verstummen im Totenreich!19Die Lügenlippen sollen zum Schweigen gebracht werden, die frech reden gegen den Gerechten mit Hochmut und Verachtung!20Wie groß ist deine Güte, die du denen bewahrst, die dich fürchten, und die du an denen erzeigst, die bei dir Zuflucht suchen angesichts der Menschenkinder.21Du verbirgst sie im Schutz deines Angesichts vor den Verschwörungen der Menschen; du verbirgst sie in einer Hütte vor dem Gezänk der Zungen.22Gelobt sei der HERR, denn er hat mir seine Gnade wunderbar erwiesen in einer festen Stadt!23Ich hatte zwar in meiner Bestürzung gesagt: »Ich bin verstoßen von deinen Augen!« Doch du hast die Stimme meines Flehens gehört, als ich zu dir schrie.24Liebt den HERRN, alle seine Frommen! Der HERR bewahrt die Treuen, und er vergilt reichlich dem, der hochmütig handelt.25Seid stark, und euer Herz fasse Mut, ihr alle, die ihr auf den HERRN harrt!