Biblia

Un psalm al lui David1Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei,
luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!
2Ia pavăza şi scutul
şi scoală-Te să-mi ajuţi.
3Învârte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei!
Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!”
4Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi şi să roşească cei ce-mi gândesc pieirea!
5Să fie ca pleava luată de vânt
şi să-i gonească îngerul Domnului!
6Drumul să le fie întunecos şi alunecos,
şi să-i urmărească îngerul Domnului!
7Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină,
pe o groapă pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viaţa;
8să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate,
să fie prinşi în laţul pe care l-au întins,
să cadă în el şi să piară!
9Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul:
se va înveseli de mântuirea Lui.
10Toate oasele mele vor zice:
„Doamne, cine poate, ca Tine,
să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el,
pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jefuieşte?”
11Nişte martori mincinoşi se ridică
şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.
12Îmi întorc rău pentru bine:
mi-au lăsat sufletul pustiu.
13Şi eu, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac,
îmi smeream sufletul cu post
şi mă rugam cu capul plecat la sân.
14Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate;
cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15Dar, când mă clatin eu, ei se bucură şi se strâng;
se strâng fără ştirea mea, ca să mă batjocorească,
şi mă sfâşie neîncetat.
16Scrâşnesc din dinţi împotriva mea împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.
17Doamne, până când Te vei uita la ei?
Scapă-mi sufletul din cursele lor,
scapă-mi viaţa din ghearele acestor pui de lei!
18Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare
şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
19Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi,
nici să nu-şi facă semne cu ochiul cei ce mă urăsc fără temei!
20Căci ei nu vorbesc de pace,
ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
21Îşi deschid gura larg împotriva mea
şi zic: „Ha! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!”
22Doamne, Tu vezi: Nu tăcea!
Nu Te depărta de mine, Doamne!
23Trezeşte-Te şi scoală-Te să-mi faci dreptate!
Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!
24Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu,
ca să nu se bucure ei de mine!
25Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!”
Să nu zică: „L-am înghiţit!”
26Ci să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea!
Să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se ridică împotriva mea!
27Să se bucure şi să se înveselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea,
şi să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul,
care vrea pacea robului Său!”
28Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta,
în toate zilele va spune lauda Ta.