VDCC
O cântare – Un psalm al fiilor lui Core – Către mai marele cântăreţilor – De cântat cu flautul – O cântare a lui Heman, Ezrahitul1
Zi şi noapte strig înaintea Ta!
2S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta!
Ia aminte la cererile mele;
3căci mi s-a săturat sufletul de rele
şi mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor.
4Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă,
sunt ca un om care nu mai are putere.
5Stau întins printre cei morţi,
ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt,
de care nu-Ţi mai aduci aminte
şi care sunt despărţiţi de mâna Ta.
6M-ai aruncat în groapa cea mai de jos,
în întuneric, în adâncuri.
7Mânia Ta mă apasă
şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. – (Oprire)
8Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei,
m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei;
sunt închis şi nu pot să ies.
9Mi se topesc ochii de suferinţă;
în toate zilele Te chem, Doamne,
şi-mi întind mâinile spre Tine!
10Oare pentru morţi faci Tu minuni?
Sau se scoală morţii să Te laude? – (Oprire)
11Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt
şi de credincioşia Ta în Adânc?
12Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric şi dreptatea Ta în ţara uitării?
13Doamne, eu Îţi cer ajutorul,
şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
14Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu?
Pentru ce îmi ascunzi faţa Ta?
15Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor,
sunt cuprins de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac.
16Mânia Ta trece peste mine,
spaimele Tale mă nimicesc de tot.
17Ele mă înconjoară toată ziua ca nişte ape,
mă înfăşoară toate deodată.
18Ai depărtat de la mine pe prieteni şi tovarăşi;
şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 881Ein Psalmlied. Von den Söhnen Korahs. Dem Vorsänger. Nach Machalat-Leannot. Ein Maskil Hemans, des Esrachiters.2O HERR, du Gott meines Heils, ich schreie Tag und Nacht vor dir!3Lass mein Gebet vor dich kommen, neige dein Ohr zu meinem Flehen!4Denn meine Seele ist gesättigt vom Leiden, und mein Leben ist dem Totenreich nahe.5Ich werde schon zu denen gerechnet, die in die Grube hinabfahren; ich bin wie ein Mann, der keine Kraft mehr hat.6Ich liege unter den Toten, bin den Erschlagenen gleich, die im Grab ruhen, an die du nicht mehr gedenkst und die von deiner Hand abgeschnitten sind.7Du hast mich in die unterste Grube gelegt, in die Finsternis, in die Tiefen.8Auf mir lastet dein Grimm, und du bedrängst mich mit allen deinen Wogen. (Sela.)9Du hast meine Bekannten von mir entfremdet, du hast mich ihnen zum Abscheu gemacht; ich bin eingeschlossen und kann nicht heraus.10Mein Auge ist verschmachtet vor Elend; ich rufe dich, HERR, täglich an, strecke meine Hände aus nach dir.11Wirst du an den Toten Wunder tun, oder werden die Schatten auferstehen und dich preisen? (Sela.)12Wird man im Grab deine Gnade verkündigen, deine Wahrheit im Abgrund?13Werden deine Wunder in der Finsternis bekannt, deine Gerechtigkeit im Land der Vergessenheit?14Ich aber schreie zu dir, HERR, und am Morgen kommt dir mein Gebet entgegen.15Warum, o HERR, verwirfst du meine Seele, verbirgst dein Angesicht vor mir?16Von Jugend auf bin ich elend und dem Tod nahe, ich trage deine Schrecken und weiß mir keinen Rat.17Deine Zorngerichte ergehen über mich, deine Schrecknisse vernichten mich.18Sie umgeben mich wie Wasser den ganzen Tag, sie umringen mich allesamt.19Freunde und Gefährten hast du von mir weggetan, meine Vertrauten [in die] Finsternis.