VDCC
Către mai marele cântăreţilor – Un psalm al lui David – O cântare1
şi împlinite vor fi juruinţele care Ţi-au fost făcute.
2Tu asculţi rugăciunea,
de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
3Mă copleşesc nelegiuirile:
dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.
4Ferice de cel pe care-l alegi Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta,
ca să locuiască în curţile Tale!
Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale,
de sfinţenia Templului Tău.
5În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni,
Dumnezeul mântuirii noastre,
nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării!
6El întăreşte munţii prin tăria Lui
şi este încins cu putere.
7El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor,
şi zarva popoarelor.
8Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale:
Tu umpli de veselie Răsăritul şi Apusul îndepărtat.
9Tu cercetezi pământul şi-i dai belşug,
îl umpli de bogăţii
şi de râuri dumnezeieşti pline cu apă.
Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească:
10îi uzi brazdele,
îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploaia
şi-i binecuvântezi răsadul.
11Încununezi anul cu bunătăţile Tale,
şi paşii Tăi varsă belşugul.
12Câmpiile pustiului sunt adăpate,
şi dealurile sunt încinse cu veselie.
13Păşunile se acoperă de oi,
şi văile se îmbracă cu grâu:
toate strigă de bucurie şi cântă.
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 651Dem Vorsänger. Ein Psalm Davids; ein Lied.2Auf dich harrt der Lobgesang, o Gott, in Zion, und dir wird das Gelübde erfüllt werden!3Du erhörst Gebet; darum kommt alles Fleisch zu dir.4Missetaten überwältigen mich; unsere Übertretungen – du wirst sie sühnen.5Wohl dem, den du erwählst und zu dir nahen lässt, daß er wohne in deinen Vorhöfen! Wir werden uns sättigen von den Gütern deines Hauses, deines heiligen Tempels!6Du antwortest uns wunderbar in Gerechtigkeit, du Gott unseres Heils, du Zuversicht aller Enden der Erde und des fernsten Meeres;7der du die Berge gründest in deiner Kraft, der du mit Macht umgürtet bist;8der du das Brausen der Meere stillst, das Brausen ihrer Wellen und das Toben der Völker,9damit vor deinen Wunderzeichen sich fürchten, die an den Enden [der Erde] wohnen; du lässt jubeln den Osten und den Westen.10Du suchst das Land heim und bewässerst es und machst es sehr reich; der Strom Gottes hat Wasser in Fülle. Du lässt ihr Getreide gut geraten, denn so bereitest du [das Land] zu;11du tränkst seine Furchen, feuchtest seine Schollen; mit Regenschauern machst du es weich und segnest sein Gewächs.12Du krönst das Jahr mit deiner Güte, und deine Fußstapfen triefen von Fett.13Es triefen Auen in der Steppe, und mit Jubel gürten sich die Hügel.14Die Weiden kleiden sich mit Schafen, und die Täler bedecken sich mit Korn; sie jauchzen, ja, sie singen.