VDCC
Un psalm al lui David1
de cine să mă tem?
Domnul este sprijinitorul vieţii mele:
de cine să-mi fie frică?
2Când înaintează cei răi împotriva mea,
ca să-mi mănânce carnea,
tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei –
se clatină şi cad.
3Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme.
Chiar război de s-ar ridica împotriva mea,
tot plin de încredere aş fi.
4Un lucru cer de la Domnul
şi-l doresc fierbinte:
aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să mă minunez de templul Lui.
5Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului,
mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui
şi mă va înălţa pe o stâncă.
6Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară:
voi aduce jertfe în cortul Lui,
în sunetul trâmbiţei,
voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.
7Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem:
ai milă de mine şi ascultă-mă!
8Inima îmi zice din partea Ta:
„Caută faţa Mea!”
Şi faţa Ta, Doamne, o caut!
9Nu-mi ascunde faţa Ta,
nu depărta cu mânie pe robul Tău!
Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa,
nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!
10Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc,
dar Domnul mă primeşte.
11Învaţă-mă, Doamne, calea Ta şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă,
din pricina vrăjmaşilor mei.
12Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei!
Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi
şi nişte oameni care nu suflă decât asuprire.
13O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului
pe pământul celor vii!…
14Nădăjduieşte în Domnul!
Fii tare, îmbărbătează-ţi inima
şi nădăjduieşte în Domnul!
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 271Von David. Der HERR ist mein Licht und mein Heil, vor wem sollte ich mich fürchten? Der HERR ist meines Lebens Kraft, vor wem sollte mir grauen?2Wenn Übeltäter mir nahen, um mein Fleisch zu fressen, meine Widersacher und Feinde, so müssen sie straucheln und fallen.3Selbst wenn ein Heer sich gegen mich lagert, so fürchtet mein Herz sich dennoch nicht; wenn sich Krieg gegen mich erhebt, so bin ich auch dabei getrost.4Eines erbitte ich von dem HERRN, nach diesem will ich trachten: daß ich bleiben darf im Haus des HERRN mein ganzes Leben lang, um die Lieblichkeit des HERRN zu schauen und [ihn] zu suchen in seinem Tempel.5Denn er deckt mich in seiner Hütte zur Zeit des Unheils, er verbirgt mich im Schutz seines Zeltes und erhöht mich auf einen Felsen.6Nun ragt mein Haupt hoch über meine Feinde, die um mich her sind, und ich will Jubelopfer bringen in seinem Zelt; ich will singen und spielen dem HERRN.7O HERR, höre meine Stimme, wenn ich rufe; sei mir gnädig und antworte mir!8Mein Herz hält dir vor dein Wort: »Sucht mein Angesicht!« Dein Angesicht, o HERR, will ich suchen.9Verbirg dein Angesicht nicht vor mir; weise deinen Knecht nicht ab in deinem Zorn! Meine Hilfe bist du geworden; verwirf mich nicht und verlass mich nicht, du Gott meines Heils!10Wenn auch mein Vater und meine Mutter mich verlassen, so nimmt doch der HERR mich auf.11Zeige mir, HERR, deinen Weg und leite mich auf ebener Bahn um meiner Feinde willen!12Gib mich nicht preis der Gier meiner Feinde, denn falsche Zeugen sind gegen mich aufgestanden und stoßen Drohungen aus.13Ach, wenn ich nicht gewiss wäre, daß ich die Güte des HERRN sehen werde im Land der Lebendigen –14Harre auf den HERRN! Sei stark, und dein Herz fasse Mut, und harre auf den HERRN!