VDCC
O rugăciune a unui nenorocit, când este doborât de întristare şi îşi varsă plângerea înaintea Domnului1
şi s-ajungă strigătul meu până la Tine!
2Nu-mi ascunde faţa Ta în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi urechea spre mine, când strig!
Ascultă-mă degrabă!
3Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
4Inima îmi este lovită şi mi se usucă întocmai ca iarba;
până şi pâinea uit să mi-o mănânc.
5Aşa de mari îmi sunt gemetele,
că mi se lipesc oasele de carne.
6Semăn cu pelicanul din pustiu,
sunt ca o cucuvea din dărâmături;
7nu mai pot dormi şi sunt
ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
8În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei,
şi potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.
9Mănânc ţărână în loc de pâine
şi îmi amestec lacrimile cu băutura,
10din pricina mâniei şi urgiei Tale;
căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat departe.
11Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă,
şi mă usuc ca iarba.
12Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie,
şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.
13Tu Te vei scula şi vei avea milă de Sion;
căci este vremea să Te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
14Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului
şi le e milă de ţărâna lui.
15Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului,
şi toţi împăraţii pământului, de slava Ta.
16Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul
şi Se va arăta în slava Sa.
17El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului
şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.
18Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni,
şi poporul care se va naşte să laude pe Domnul!
19Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui;
Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20ca să audă gemetele prinşilor de război
şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
21pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului,
şi laudele Lui, în Ierusalim,
22când se vor strânge toate popoarele
şi toate împărăţiile ca să slujească Domnului.
23El mi-a frânt puterea în drum
şi mi-a scurtat zilele.
24Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai cărui ani ţin veşnic!”
25Tu ai întemeiat în vechime pământul,
şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne;
toate se vor învechi ca o haină;
le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba.
27Dar Tu rămâi Acelaşi,
şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
28Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara,
şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta.
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 1021Ein Gebet des Elenden, wenn er verzagt ist und seine Klage vor dem HERRN ausschüttet.2O HERR, höre mein Gebet, und lass mein Schreien vor dich kommen!3Verbirg dein Angesicht nicht vor mir am Tag meiner Not! Neige dein Ohr zu mir; an dem Tag, da ich rufe, erhöre mich eilends!4Denn meine Tage sind in Rauch aufgegangen, und meine Gebeine glühen wie ein Brand.5Mein Herz ist geschlagen und verdorrt wie Gras; ja, ich habe vergessen, mein Brot zu essen.6Vor meinem Stöhnen und Seufzen klebt mein Gebein an meinem Fleisch.7Ich gleiche einem Pelikan in der Wüste, bin wie ein Käuzchen in den Ruinen;8ich wache und bin wie ein einsamer Vogel auf dem Dach.9Täglich schmähen mich meine Feinde, und die gegen mich toben, schwören bei mir;10denn ich esse Asche wie Brot und mische meinen Trank mit Tränen11wegen deines Grimms und deines Zorns, denn du hast mich aufgehoben und hingeschleudert.12Meine Tage sind wie ein lang gestreckter Schatten, und ich verdorre wie Gras.13Aber du, o HERR, thronst auf ewig, und dein Gedenken bleibt von Geschlecht zu Geschlecht.14Du wirst dich aufmachen und dich über Zion erbarmen; denn es ist Zeit, daß du ihr Gnade erweist; die Stunde ist gekommen!15Denn deine Knechte lieben [Zions] Steine und trauern über ihren Schutt.16Dann werden die Heiden den Namen des HERRN fürchten und alle Könige auf Erden deine Herrlichkeit,17wenn der HERR Zion gebaut hat und erschienen ist in seiner Herrlichkeit,18wenn er sich zu dem Gebet der Verlassenen gewendet und ihr Gebet nicht verachtet hat.19Das wird man aufschreiben für das spätere Geschlecht, und das Volk, das geschaffen werden soll, wird den HERRN loben;20denn er hat herabgeschaut von der Höhe seines Heiligtums, der HERR hat vom Himmel zur Erde geblickt,21um zu hören das Seufzen der Gefangenen und loszumachen die dem Tod Geweihten,22damit sie den Namen des HERRN verkündigen in Zion und sein Lob in Jerusalem,23wenn die Völker sich versammeln allesamt und die Königreiche, um dem HERRN zu dienen.24Er hat meine Kraft gebeugt auf dem Weg, hat verkürzt meine Tage.25Ich spreche: Mein Gott, nimm mich nicht hinweg in der Hälfte meiner Tage! Deine Jahre währen von Geschlecht zu Geschlecht.26Du hast vorzeiten die Erde gegründet, und die Himmel sind das Werk deiner Hände.27Sie werden vergehen, du aber bleibst; sie alle werden wie ein Kleid zerfallen, wie ein Gewand wirst du sie wechseln, und sie werden verschwinden.28Du aber bleibst, der du bist, und deine Jahre nehmen kein Ende!29Die Söhne deiner Knechte werden bleiben, und ihr Same wird vor dir bestehen.