Doriti ca elim.at să vă redirecționeze automat la pagina în limba română?
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Pentru detalii accesati pagina GDPR Vreau detalii

Biblia

VDCC

Strigarea înţelepciunii1Nu strigă înţelepciunea
şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
2Ea se aşază sus pe înălţimi,
afară pe drum, la răspântii,
3şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii,
la intrarea porţilor:
4„Oamenilor, către voi strig,
şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5Învăţaţi-vă minte, proştilor,
şi înţelepţiţi-vă, nebunilor!
6Ascultaţi, căci am lucruri mari de spus,
şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
7Căci gura mea vesteşte adevărul,
şi buzele mele urăsc minciuna!
8Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
9Toate sunt lămurite pentru cel priceput
şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.
10Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul,
şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump.
11Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele,
şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
12Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea
şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13Frica de Domnul este urârea răului;
trufia şi mândria, purtarea rea
şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.
14De la mine vine sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15Prin mine împărăţesc împăraţii
şi dau voievozii porunci drepte.
16Prin mine cârmuiesc dregătorii
şi mai marii, toţi judecătorii pământului.
17Eu iubesc pe cei ce mă iubesc,
şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
18Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
19Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat,
şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20Eu umblu pe calea nevinovăţiei,
pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc
şi să le umplu vistieriile.
Obârşia înţelepciunii22Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început,
înainte de a fi pământul.
24Am fost născută când încă nu erau adâncuri,
nici izvoare încărcate cu ape;
25am fost născută înainte de întărirea munţilor,
înainte de a fi dealurile,
26când nu era încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
27Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă;
când a tras o zare pe faţa adâncului,
28când a pironit norii sus
şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,
29când a pus un hotar mării,
ca apele să nu treacă peste porunca Lui,
când a pus temeliile pământului,
30eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El,
şi în toate zilele eram desfătarea Lui,
jucând neîncetat înaintea Lui,
31jucând pe rotocolul pământului Său
şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
32Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă,
căci ferice de cei ce păzesc căile mele!
33Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
34Ferice de omul care m-ascultă,
care veghează zilnic la porţile mele
şi păzeşte pragul uşii mele.
35Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa
şi capătă bunăvoinţa Domnului.
36Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său;
toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.”

Traducerea D. Cornilescu 1924, ediția revizuită în 2014
© Societatea Biblică Interconfesională din România

SCH2000

Die Weisheit Gottes redet1Ruft nicht die Weisheit laut, und lässt nicht die Einsicht ihre Stimme vernehmen?2Oben auf den Höhen, draußen auf dem Weg, mitten auf den Plätzen hat sie sich aufgestellt;3zur Seite der Tore, am Ausgang der Stadt, beim Eingang der Pforten ruft sie laut:4An euch, ihr Männer, ergeht mein Ruf, und meine Stimme an die Menschenkinder!5Ihr Unverständigen, werdet klug, und ihr Toren, gebraucht den Verstand!6Hört, denn ich habe Vortreffliches zu sagen, und meine Lippen öffnen sich für aufrichtige Rede.7Denn mein Mund redet Wahrheit, und meine Lippen verabscheuen Gottlosigkeit.8Alle Reden meines Mundes sind gerecht, es ist nichts Verkehrtes noch Verdrehtes darin.9Den Verständigen sind sie alle klar, und wer Erkenntnis sucht, findet sie richtig.10Nehmt meine Unterweisung an und nicht Silber, und Erkenntnis lieber als feines Gold!11Ja, Weisheit ist besser als Perlen, und alle Kostbarkeiten sind nicht zu vergleichen mit ihr.12Ich, die Weisheit, wohne bei der Klugheit und gewinne die Erkenntnis wohl durchdachter Pläne.13Die Furcht des HERRN bedeutet, das Böse zu hassen; Stolz und Übermut, den Weg des Bösen und einen verkehrten Mund hasse ich.14Von mir kommt Rat und Tüchtigkeit; ich bin verständig, mein ist die Kraft.15Durch mich herrschen die Könige und erlassen die Fürsten gerechte Verordnungen.16Durch mich regieren die Herrscher und die Edlen, alle Richter auf Erden.17Ich liebe, die mich lieben, und die mich eifrig suchen, finden mich.18Reichtum und Ehre kommen mit mir, bleibende Güter und Gerechtigkeit.19Meine Frucht ist besser als Gold, ja feines Gold, und was ich einbringe, übertrifft auserlesenes Silber.20Ich wandle auf dem Weg der Gerechtigkeit, mitten auf den Pfaden des Rechts,21damit ich denen, die mich lieben, ein wirkliches Erbteil verschaffe und ihre Schatzkammern fülle.Die Selbstoffenbarung der Weisheit22Der HERR besaß mich am Anfang seines Weges, ehe er etwas machte, vor aller Zeit.23Ich war eingesetzt von Ewigkeit her, vor dem Anfang, vor den Ursprüngen der Erde.24Als noch keine Fluten waren, wurde ich geboren, als die wasserreichen Quellen noch nicht flossen.25Ehe die Berge eingesenkt wurden, vor den Hügeln wurde ich geboren.26Als er die Erde noch nicht gemacht hatte und die Fluren, die ganze Summe des Erdenstaubes,27als er den Himmel gründete, war ich dabei; als er einen Kreis abmaß auf der Oberfläche der Meerestiefe,28als er die Wolken droben befestigte und Festigkeit gab den Quellen der Meerestiefe;29als er dem Meer seine Schranke setzte, damit die Wasser seinen Befehl nicht überschritten, als er den Grund der Erde legte,30da war ich Werkmeister bei ihm, war Tag für Tag seine Wonne und freute mich vor seinem Angesicht allezeit;31ich freute mich auf seinem Erdkreis und hatte meine Wonne an den Menschenkindern.32Und nun, ihr Söhne, hört auf mich! Wohl denen, die meine Wege bewahren!33Hört auf Unterweisung, damit ihr weise werdet, und verwerft sie nicht!34Wohl dem Menschen, der auf mich hört, indem er täglich an meiner Pforte wacht und die Pfosten meiner Türen hütet!35Denn wer mich findet, der findet das Leben und erlangt Wohlgefallen von dem HERRN;36wer mich aber verfehlt, tut seiner Seele Gewalt an; alle, die mich hassen, lieben den Tod!

Schlachter Copyright © 2000 Genfer Bibelgesellschaft.