Biblia

Strigarea înţelepciunii1Nu strigă înţelepciunea
şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
2Ea se aşază sus pe înălţimi,
afară pe drum, la răspântii,
3şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii,
la intrarea porţilor:
4„Oamenilor, către voi strig,
şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5Învăţaţi-vă minte, proştilor,
şi înţelepţiţi-vă, nebunilor!
6Ascultaţi, căci am lucruri mari de spus,
şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
7Căci gura mea vesteşte adevărul,
şi buzele mele urăsc minciuna!
8Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
9Toate sunt lămurite pentru cel priceput
şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.
10Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul,
şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump.
11Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele,
şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.12Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea
şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13Frica de Domnul este urârea răului;
trufia şi mândria, purtarea rea
şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.
14De la mine vine sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15Prin mine împărăţesc împăraţii
şi dau voievozii porunci drepte.
16Prin mine cârmuiesc dregătorii
şi mai marii, toţi judecătorii pământului.
17Eu iubesc pe cei ce mă iubesc,
şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
18Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
19Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat,
şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20Eu umblu pe calea nevinovăţiei,
pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc
şi să le umplu vistieriile.Obârşia înţelepciunii22Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început,
înainte de a fi pământul.
24Am fost născută când încă nu erau adâncuri,
nici izvoare încărcate cu ape;
25am fost născută înainte de întărirea munţilor,
înainte de a fi dealurile,
26când nu era încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
27Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă;
când a tras o zare pe faţa adâncului,
28când a pironit norii sus
şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,
29când a pus un hotar mării,
ca apele să nu treacă peste porunca Lui,
când a pus temeliile pământului,
30eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El,
şi în toate zilele eram desfătarea Lui,
jucând neîncetat înaintea Lui,
31jucând pe rotocolul pământului Său
şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.32Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă,
căci ferice de cei ce păzesc căile mele!
33Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
34Ferice de omul care m-ascultă,
care veghează zilnic la porţile mele
şi păzeşte pragul uşii mele.
35Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa
şi capătă bunăvoinţa Domnului.
36Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său;
toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.”