VDCC
1
se supără de orice lucru bun. –2
ci vrea să arate ce ştie el. –3
şi odată cu ruşinea, vine şi ocara. –4
izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge întruna. –5
ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. –6
şi gura lui înjură până stârneşte lovituri. –
7Gura nebunului îi aduce pieirea,
şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet. –8
alunecă până în fundul măruntaielor. –9
este frate cu cel ce nimiceşte. –10
cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost. –11
în închipuirea lui, ea este un zid înalt. –12
dar smerenia merge înaintea slavei. –13
face o prostie şi îşi trage ruşinea. –14
dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica? –15
şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. –16
şi-i deschid intrarea înaintea celor mari. –17
dar vine celălalt şi-l ia la cercetare. –18
şi hotărăşte între cei puternici.19
şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. –20
din venitul buzelor lui se satură.21
oricine o iubeşte, îi va mânca roadele. –22
este un har pe care-l capătă de la Domnul. –23
dar bogatul răspunde cu asprime. –24
dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate. –
© Societatea Biblică Interconfesională din România