VDCC
1
şi nu dori să fii cu ei;
2căci inima lor se gândeşte la prăpăd,
şi buzele lor vorbesc nelegiuiri. –3
şi prin pricepere se întăreşte;
4prin ştiinţă se umplu cămările ei
de toate bunătăţile de preţ şi plăcute.
5Un om înţelept este plin de putere,
şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.
6Căci prin măsuri chibzuite câştigi bătălia,
şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa. –7
el nu va deschide gura la judecată. –
8Cine se gândeşte să facă rău
se cheamă un om plin de răutate. –
9Gândul celui nebun nu este decât păcat,
şi batjocoritorul este o scârbă pentru oameni. –10
mică îţi este puterea. –11
şi scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiaţi. –
12Dacă zici: „Ah! N-am ştiut!”… Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile
şi Cel ce veghează asupra sufletului tău?
Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? –13
şi fagurele de miere este dulce pentru cerul gurii tale.
14Tot aşa, şi înţelepciunea este bună pentru sufletul tău:
dacă o vei găsi, ai un viitor
şi nu ţi se va tăia nădejdea. –15
şi nu-i tulbura odihna.
16Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică,
dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.17
şi să nu ţi se înveselească inima când se poticneşte el,
18ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă
şi să-Şi întoarcă mânia de la el. –19
şi nu pizmui pe cei răi!
20Căci cel ce face răul n-are niciun viitor,
şi lumina celor răi se stinge. –21
şi să nu te amesteci cu cei neastâmpăraţi!
22Căci deodată le va veni pieirea,
şi cine poate şti sfârşitul amândurora! –23
„Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.” –
24Pe cine zice celui rău: „Tu eşti bun!”
îl blestemă popoarele şi-l urăsc neamurile.
25Dar celor ce judecă drept le merge bine,
şi o mare binecuvântare vine peste ei. –
26Un răspuns bun este
ca un sărut pe buze.27
îngrijeşte de lucrul câmpului,
şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa. –28
ori ai vrea să înşeli cu buzele tale? –
29Nu zice: „Cum mi-a făcut el aşa am să-i fac şi eu,
îi voi răsplăti după faptele lui!” –30
şi pe lângă via unui om fără minte.
31Şi era numai spini,
acoperit de mărăcini,
şi zidul de piatră era prăbuşit.
32M-am uitat bine şi cu luare aminte,
şi am tras învăţătură din ce am văzut.
33„Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin,
să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!”…
34Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate,
ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.
© Societatea Biblică Interconfesională din România