Biblia

1Un răspuns blând potoleşte mânia,
dar o vorbă aspră aţâţă mânia.2Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută,
dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. –3Ochii Domnului sunt în orice loc,
ei văd pe cei răi şi pe cei buni. –4Limba dulce este un pom de viaţă,
dar limba stricată zdrobeşte sufletul. –5Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său,
dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. –6În casa celui neprihănit este mare belşug,
dar în câştigurile celui rău este tulburare. –7Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa,
dar inima celor nesocotiţi este stricată. –8Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului,
dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –9Calea celui rău este urâtă Domnului,
dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. –10Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit,
şi cine urăşte mustrarea va muri. –11Locuinţa morţilor şi Adâncul sunt cunoscute Domnului,
cu cât mai mult inimile oamenilor! –12Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat,
de aceea nu se duce la cei înţelepţi. –13O inimă veselă înseninează faţa;
dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. –14Inima celor pricepuţi caută ştiinţa,
dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. –15Toate zilele celui nenorocit sunt rele,
dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. –16Mai bine puţin, cu frică de Domnul,
decât o mare bogăţie, cu tulburare! –
17Mai bine un prânz de verdeţuri şi dragoste,
decât un bou îngrăşat şi ură. –18Un om iute la mânie stârneşte certuri,
dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.19Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini,
dar cărarea celor fără prihană este netezită. –20Un fiu înţelept este bucuria tatălui său,
dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa. –21Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte,
dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –22Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască,
dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.”23Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui,
şi ce bună este o vorbă spusă la vremea potrivită! –24Pentru cel înţelept, cărarea vieţii duce în sus,
ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos. –25Domnul surpă casa celor mândri,
dar întăreşte hotarele văduvei. –26Gândurile rele sunt urâte Domnului,
dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. –27Cel lacom de câştig îşi tulbură casa,
dar cel ce urăşte mita va trăi. –28Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă,
dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. –29Domnul Se depărtează de cei răi,
dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. –30O privire prietenoasă înveseleşte inima,
o veste bună întăreşte oasele. –31Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă
locuieşte în mijlocul înţelepţilor. –32Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul,
dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –33Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii,
şi smerenia merge înaintea slavei. –