VDCC
Asupra chezăşiei1
dacă te-ai prins pentru altul,
2dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale,
dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,
3fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te,
căci ai căzut în mâna aproapelui tău!
De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruie de el.
4Nu da somn ochilor tăi,
nici aţipire pleoapelor tale!
5Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului
şi ca pasărea din mâna păsărarului…Fereşte-te de lenevie6
uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te!
7Ea n-are nici căpetenie,
nici priveghetor, nici stăpân;
8totuşi îşi pregăteşte hrana vara
şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului.
9Până când vei sta culcat, leneşule?
Când te vei scula din somnul tău?
10Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin,
să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!…
11Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ,
şi lipsa, ca un om înarmat.Fereşte-te de răutate12
umblă cu neadevărul în gură,
13clipeşte din ochi, dă din picior
şi face semne cu degetele.
14Răutatea este în inima lui, urzeşte lucruri rele întruna
şi stârneşte certuri.
15De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate;
va fi zdrobit deodată şi fără leac.
16Şase lucruri urăşte Domnul
şi chiar şapte Îi sunt urâte:
17ochii trufaşi, limba mincinoasă,
mâinile care varsă sânge nevinovat,
18inima care urzeşte planuri nelegiuite,
picioarele care aleargă repede la rău,
19martorul mincinos, care spune minciuni,
şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.Fereşte-te de preacurvie20
şi nu lepăda învăţătura mamei tale:
21leagă-le necurmat la inimă,
atârnă-le de gât.
22Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat
şi îţi vor vorbi la deşteptare!
23Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină,
iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.
24Ele te vor feri de femeia stricată,
de limba ademenitoare a celei străine.
25N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei
şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
26Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine,
şi femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump.
27Poate cineva să ia foc în sân,
fără să i se aprindă hainele?
28Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi,
fără să-i ardă picioarele?
29Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său:
oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.
30Hoţul nu este urgisit când fură
ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;
31şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit,
să dea chiar tot ce are în casă.
32Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte,
singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
33Nu va avea decât rană şi ruşine,
şi ocara nu i se va şterge.
34Căci gelozia înfurie pe un bărbat,
şi n-are milă în ziua răzbunării;
35nu se uită la niciun preţ de răscumpărare
şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.
© Societatea Biblică Interconfesională din România