VDCC
1
oricine se îmbată cu ele nu este înţelept. –2
cine îl supără, păcătuieşte împotriva sa însuşi. –3
dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere. –4
la secerat, ar vrea să strângă roade,
dar nu este nimic! –5
dar omul priceput ştie să scoată din ele. –6
dar cine poate găsi un om credincios? –7
ferice de copiii lui după el! –8
risipeşte orice rău cu privirea lui. –9
sunt curat de păcatul meu”? –10
sunt o scârbă înaintea Domnului. –11
dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană. –12
şi pe una şi pe celălalt, Domnul le-a făcut. –13
deschide ochii şi te vei sătura de pâine. –14
şi plecând, se fericeşte. –15
dar buzele înţelepte sunt un lucru scump. –16
şi ţine-l zălog pentru alţii. –17
dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş. –18
Fă războiul cu chibzuinţă. –19
şi cu cel ce nu-şi poate ţine gura să nu te amesteci. –20
i se va stinge lumina în mijlocul întunericului. –21
nu va fi binecuvântată la sfârşit. –22
Nădăjduieşte în Domnul, şi El te va ajuta. –23
şi cântarul mincinos nu este un lucru bun. –24
dar ce înţelege omul din calea sa?25
şi abia după ce a făcut juruinţa să se gândească. –26
şi trece cu roata peste ei. –27
care pătrunde până în fundul măruntaielor. –28
şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate. –29
dar podoaba bătrânilor sunt perii albi. –30
şi vânătăile până la rană. –
© Societatea Biblică Interconfesională din România