VDCC
1
iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei. –
dar cine apucă pe căi strâmbe, Îl nesocoteşte. –
dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. –
dar puterea boilor aduce belşug de roade. –
dar un martor mincinos spune minciuni. –
dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. –
căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. –
dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. –
şi niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei. –
dar cortul celor fără prihană va înflori. –
dar la urmă se văd că duc la moarte. –
şi bucuria poate sfârşi prin necaz. –
şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. –
dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. –
dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică. –
şi omul plin de răutate se face urât. –
dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă. –
şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. –
dar bogatul are foarte mulţi prieteni. –
dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. –
dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. –
dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie. –
dar cel înşelător spune minciuni. –
şi copiii lui au un loc de adăpost la El. –
ea ne fereşte de cursele morţii. –28
lipsa poporului este pieirea voievodului. –
dar pizma este putrezirea oaselor. –
dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. –
dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. –
dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. –
dar păcatul este ruşinea popoarelor. –
dar pe cel de ocară îl atinge mânia lui.
© Societatea Biblică Interconfesională din România