VDCC
1
iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei. –2
dar cine apucă pe căi strâmbe, Îl nesocoteşte. –3
dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. –4
dar puterea boilor aduce belşug de roade. –5
dar un martor mincinos spune minciuni. –6
dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. –7
căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. –8
dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. –9
şi niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei. –11
dar cortul celor fără prihană va înflori. –12
dar la urmă se văd că duc la moarte. –13
şi bucuria poate sfârşi prin necaz. –14
şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. –15
dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. –16
dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică. –17
şi omul plin de răutate se face urât. –18
dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă. –19
şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. –20
dar bogatul are foarte mulţi prieteni. –21
dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. –22
dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.23
dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. –24
dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie. –25
dar cel înşelător spune minciuni. –26
şi copiii lui au un loc de adăpost la El. –
27Frica de Domnul este un izvor de viaţă,
ea ne fereşte de cursele morţii. –28
lipsa poporului este pieirea voievodului. –29
dar pizma este putrezirea oaselor. –31
dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. –32
dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. –33
dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. –34
dar păcatul este ruşinea popoarelor. –35
dar pe cel de ocară îl atinge mânia lui.
© Societatea Biblică Interconfesională din România