VDCC
1
mi se sting zilele,
mă aşteaptă mormântul.
2Sunt înconjurat de batjocoritori,
şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
3Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta;
altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
4Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii.
De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.
5Cine dă pe prieteni să fie prădaţi,
copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6M-a făcut de basmul oamenilor
şi ca unul pe care-l scuipi în faţă!
7Ochiul mi se întunecă de durere;
toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta,
şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9Cel fără prihană rămâne totuşi tare pe calea lui,
cel cu mâinile curate se întăreşte tot mai mult.10
veniţi iarăşi cu cuvântările voastre,
şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.
11Ce! Mi s-au dus zilele,
mi s-au nimicit planurile,
planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…
12Şi ei mai spun că noaptea este zi,
că se apropie lumina, când întunericul a şi venit!
13Când Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă,
când în întuneric îmi voi înălţa culcuşul;
14când strig gropii: „Tu eşti tatăl meu!”
Şi viermilor: „Voi sunteţi mama şi sora mea!”
15Unde mai este atunci nădejdea mea?
Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
16Ea se va coborî cu mine la porţile Locuinţei morţilor,
când vom merge împreună {Nădejdea mea şi eu} să ne odihnim în ţărână.”
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Hiob schildert seine Leiden1Mein Geist ist verstört, meine Tage laufen ab; die Grabstätte wartet auf mich.2Treibt man nicht Gespött mit mir, und muss nicht mein Auge ständig ihre Herausforderungen ansehen?3Setze doch einen ein, verbürge dich selbst für mich! Wer sollte sonst [als Bürge] in meine Hand einschlagen?4Denn du hast ihre Herzen der Einsicht verschlossen; darum wirst du sie nicht siegen lassen.5Wer Freunde der Plünderung preisgibt, dessen Kindern werden die Augen verschmachten.6Man stellt mich den Leuten zum Sprichwort hin, und ich muss sein wie einer, dem man ins Angesicht spuckt.7Mein Augenlicht erlischt vor Gram, und alle meine Glieder sind wie ein Schatten.8Die Gerechten werden sich darüber entsetzen, und der Unschuldige wird sich über den Ruchlosen empören.9Aber der Gerechte wird an seinem Weg festhalten, und wer reine Hände hat, dessen Kraft nimmt zu.10Ihr dagegen, kehrt nur alle wieder um und geht [heim], ich finde doch keinen Weisen unter euch!11Meine Tage sind dahin, zerrissen meine Pläne, die Wünsche meines Herzens.12Die Nacht machen sie zum Tag; das Licht sei nahe, nicht die Finsternis!13Dabei erwarte ich doch, daß das Totenreich meine Wohnung wird und ich mein Lager in der Finsternis aufschlagen muss;14dabei muss ich doch zum Grab sagen: Du bist mein Vater!, zu den Würmern: Ihr seid meine Mutter und meine Schwestern!15Wo ist da noch Hoffnung für mich, und wer wird meine Hoffnung [verwirklicht] sehen?16Zu den Pforten des Totenreichs fährt sie hinab, wenn wir einmal alle miteinander im Staub ruhen!