VDCC
Răspunsul lui Iov1
2„Astfel de lucruri am auzit eu des;
voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi.
3Când se vor sfârşi aceste vorbe în vânt?
Şi pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
4Ca voi aş vorbi eu,
de aţi fi în locul meu?
V-aş copleşi cu vorbe,
aş da din cap la voi,
5v-aş mângâia cu gura
şi aş mişca din buze
ca să vă uşurez durerea?6
iar dacă tac, cu ce se micşorează?
7Dar acum, vai! El m-a stors de puteri…
Mi-ai pustiit toată casa!
8M-ai apucat, ca pe un vinovat;
dovadă slăbiciunea mea,
care se ridică şi mă învinuieşte în faţă.
9Mă sfâşie şi mă urmăreşte în mânia Lui,
scrâşneşte din dinţi împotriva mea,
mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
10Ei deschid gura să mă mănânce,
mă ocărăsc şi mă bat peste obraji,
se înverşunează cu toţii după mine.
11Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi,
şi mă aruncă în mâinile celor răi.
12Eram liniştit, şi m-a scuturat,
m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit,
a tras asupra mea ca într-o ţintă.
13Săgeţile Lui mă înconjoară din toate părţile;
îmi străpunge rărunchii fără milă,
îmi varsă fierea pe pământ,
14mă frânge bucăţi, bucăţi,
se aruncă asupra mea ca un războinic.
15Mi-am cusut un sac pe piele
şi mi-am prăvălit capul în ţărână.
16Plânsul mi-a înroşit faţa;
şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
17Totuşi n-am făcut nicio nelegiuire,
şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
18Pământule, nu-mi acoperi sângele,
şi vaietele mele să n-aibă margine!
19Chiar acum, martorul meu este în cer,
apărătorul meu este în locurile înalte.
20Prietenii mei râd de mine,
dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi,
21să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu,
şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
22Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit,
şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Hiobs Antwort auf Eliphas1Und Hiob antwortete und sprach:2Dergleichen habe ich oft gehört; ihr seid allesamt leidige Tröster!3Haben die geistreichen Worte ein Ende? Oder was reizte dich, zu antworten?4Auch ich könnte reden wie ihr! Befände sich nur eure Seele an meiner Stelle – da wollte ich Worte gegen euch zusammenreimen und den Kopf schütteln über euch!5Ich wollte euch mit meinem Mund stärken und mit dem Trost meiner Lippen euren Schmerz lindern!Hiob klagt über sein Geschick6Wenn ich rede, so wird mein Schmerz nicht gelindert, unterlasse ich es aber, was verliere ich?7Doch jetzt hat Er mich erschöpft. Du hast meinen ganzen Hausstand verwüstet8und hast mich zusammenschrumpfen lassen; zum Zeugen [gegen mich] ist das geworden; auch mein Hinsiechen tritt gegen mich auf, es zeugt mir ins Angesicht.9Sein Zorn hat mich zerrissen und verfolgt, er knirscht mit den Zähnen gegen mich; mein Feind blickt mich mit scharfem Auge an.10Sie haben ihr Maul gegen mich aufgesperrt, unter Hohnreden schlagen sie mich ins Gesicht; sie rotten sich gegen mich zusammen.11Gott hat mich dem Ungerechten preisgegeben und in die Hände der Gottlosen ausgeliefert.12Sorglos war ich, da hat er mich überfallen; er hat mich beim Nacken ergriffen und zerschmettert und mich als seine Zielscheibe aufgestellt.13Seine Geschosse umschwirrten mich, er durchbohrte meine Nieren ohne Erbarmen; meine Galle schüttete er auf die Erde aus.14Er zerbrach mich, [riss mir] eine Bresche nach der anderen, lief gegen mich an wie ein Krieger.15Ich habe einen Sack um meine Haut genäht und mein Horn in den Staub gesenkt.16Mein Angesicht ist gerötet vom Weinen, und Todesschatten liegt auf meinen Lidern17– obwohl kein Unrecht an meinen Händen klebt und mein Gebet lauter ist!18O Erde, decke mein Blut nicht zu, und mein Geschrei komme nicht zur Ruhe!19Aber auch jetzt noch, siehe, ist mein Zeuge im Himmel und mein Bürge in der Höhe!20Meine Freunde spotten über mich; aber mein Auge blickt unter Tränen auf zu Gott,21dass er dem Mann Recht verschaffe vor Gott und dem Menschenkind vor seinem Nächsten.22Denn es kommen nur noch wenige Jahre, und ich gehe den Weg ohne Wiederkehr.