Doriti ca elim.at să vă redirecționeze automat la pagina în limba română?
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Pentru detalii accesati pagina GDPR Vreau detalii

Biblia

VDCC

Cel din urmă răspuns al lui Iov1Iov a luat din nou cuvântul, a vorbit în pilde şi a zis:
2„Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate!
Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,
3că atâta vreme cât voi avea suflet
şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
4buzele mele nu vor rosti nimic nedrept,
limba mea nu va spune nimic neadevărat.
5Departe de mine gândul să vă dau dreptate!
Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia.
6Ţin să-mi scot dreptatea
şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
7Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău,
şi potrivnicul meu ca cel nelegiuit!
8Ce nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit;
când îi taie Dumnezeu firul vieţii, când îi ia sufletul?
9Îi ascultă Dumnezeu strigătele, când vine strâmtorarea peste el?
10Este Cel Atotputernic desfătarea lui?
Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
11Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu,
nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
12Dar voi le cunoaşteţi şi sunteţi de acelaşi gând;
pentru ce dar vorbiţi aşa de prosteşte?
13Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.
14Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie,
şi odraslele lui duc lipsă de pâine.
15Cei ce scapă din ai lui, sunt îngropaţi de ciumă,
şi văduvele lor nu-i plâng.
16Dacă strânge argint ca ţărâna,
dacă îngrămădeşte haine ca noroiul –
17el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele,
şi de argintul lui omul fără prihană are parte.
18Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia,
ca o colibă pe care şi-o face un străjer.
19Se culcă bogat şi moare despuiat;
deschide ochii şi totul a pierit.
20Îl apucă groaza ca nişte ape;
şi noaptea, îl ia vârtejul.
21Vântul de răsărit îl ia şi se duce;
îl smulge cu putere din locuinţa lui.
22Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui,
şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.
23Oamenii bat din palme la căderea lui
şi-l fluieră la plecarea din locul lui.

Traducerea D. Cornilescu 1924, ediția revizuită în 2014
© Societatea Biblică Interconfesională din România

SCH2000

Hiob hält an seiner Unschuld fest1Und Hiob setzte seine Rede fort und sprach:2So wahr Gott lebt, der mir mein Recht entzogen, und der Allmächtige, der meine Seele verbittert hat:3Ja, solange noch mein Odem in mir ist und der Hauch Gottes in meiner Nase,4sollen meine Lippen nichts Verkehrtes reden und meine Zunge keine Lüge aussprechen!5Fern sei es von mir, daß ich euch Recht gebe; ich werde mir meine Unschuld nicht nehmen lassen bis an mein Ende!6Ich halte an meiner Gerechtigkeit fest und werde sie nicht loslassen; mein Gewissen straft mich über keinen meiner Tage!7Meinem Feind aber ergehe es wie dem Gottlosen, und meinem Widersacher wie dem Übeltäter!8Denn was für eine Hoffnung hat der Frevler, wenn Gott [ihn] abschneidet, wenn Er ihm seine Seele entzieht?9Wird Gott sein Geschrei erhören, wenn Not über ihn kommt?10Wird er an dem Allmächtigen seine Lust haben, wird er Gott anrufen zu jeder Zeit?11Ich will euch über die Hand Gottes belehren und euch nicht verhehlen, was bei dem Allmächtigen gilt.12Siehe, ihr selbst habt es alle gesehen – warum schwatzt ihr dann nichtiges Zeug?13Das ist das Teil des gottlosen Menschen von Gott, und dies das Erbe, das die Gewalttätigen empfangen von dem Allmächtigen:14Wenn seine Kinder sich mehren, so ist’s für das Schwert, und seine Sprösslinge können sich nicht am Brot sättigen.15Die ihm noch übrig bleiben, sinken durch die Pest ins Grab, und ihre Witwen beweinen sie nicht.16Wenn er auch Geld zusammenscharrt wie Staub und Kleider aufhäuft wie Straßendreck17– er bringt sie zwar zusammen, aber der Gerechte wird sie anziehen, und das Geld wird der Unschuldige erben.18Er baut sein Haus wie die Motte, und wie die Laubhütte, die sich der Wächter macht.19Reich legt er sich hin, und noch ist ihm nichts weggenommen; er schlägt die Augen auf, und nichts ist mehr da!20Schrecken ergreift ihn wie eine Wasserflut, der Sturmwind führt ihn über Nacht davon.21Ein Ostwind hebt ihn empor, und er fährt dahin; er rafft ihn von seiner Stätte hinweg.22Schonungslos schleudert Er [Geschosse] nach ihm, eiligst muss er fliehen vor seiner Hand.23Man klatscht über ihn in die Hände und zischt ihn aus von seinem Wohnort her.

Schlachter Copyright © 2000 Genfer Bibelgesellschaft.