VDCC
Cuvântarea lui Ţofar1
2„Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns
şi să creadă limbutul că are dreptate?
3Vor face vorbele tale deşarte pe oameni să tacă?
Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?
4Tu zici: „Felul meu de a vedea este drept,
şi sunt curat în ochii Tăi.” –
5Ah! de ar vrea Dumnezeu să vorbească,
de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă
6şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite,
ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuşi după fărădelegea ta.7
că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic?
8Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face?
Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
9Întinderea ei este mai lungă decât pământul
şi mai lată decât marea.
10Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?
11Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele,
vede uşor pe vinovaţi.
12Omul dimpotrivă, are minte de nebun
şi s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic!13
întinde-ţi mâinile spre El.
14Depărtează-te de fărădelege
şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.
15Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă,
vei fi tare şi fără frică;
16îţi vei uita suferinţele,
şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs.
17Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază,
întunericul tău va fi ca lumina dimineţii.
18Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică.
Te vei uita în jurul tău şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.
19Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura,
şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.
20Dar ochii celor răi se vor topi;
ei n-au loc de scăpare:
moartea, iată nădejdea lor!”
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Die erste Rede des Zophar1Da antwortete Zophar, der Naamatiter, und sprach:2Soll die Menge der Worte unbeantwortet bleiben und der Schwätzer Recht behalten?3Soll dein Geschwätz Männern den Mund stopfen, daß du spottest und niemand dich beschämt?4Und du hast gesagt: »Meine Lehre ist lauter, und ich bin vor deinen Augen rein!«5O daß doch Gott reden möchte und seine Lippen auftäte gegen dich!6Und daß er dir doch die Geheimnisse der Weisheit verkündete – denn es gibt noch doppelt so viele wie du weißt –, so würdest du erkennen, daß Gott dir noch nachlässt von deiner Schuld!7Kannst du die Tiefe Gottes ergründen oder zur Vollkommenheit des Allmächtigen gelangen?8Sie ist himmelhoch – was willst du tun? tiefer als das Totenreich – was kannst du wissen?9Ihre Ausdehnung ist größer als die Erde und breiter als das Meer.10Wenn Er einherfährt, kann er verhaften und vor Gericht stellen – wer will es ihm wehren?11Denn er kennt die nichtswürdigen Leute und sieht auch die Schuld, ohne daß er [darauf] Acht haben muss.12Kann ein Hohlkopf Verstand gewinnen, und ein Eselhengst als Mensch geboren werden?13Wenn du nun dein Herz fest ausrichtest und zu ihm deine Hände ausstreckst14– wenn Unrecht an deinen Händen ist, so entferne es, und lass in deinen Zelten nichts Böses wohnen!15Ja, dann darfst du ohne Scheu dein Angesicht erheben und fest auftreten ohne Furcht;16dann wirst du deine Mühsal vergessen, wie man das Wasser vergisst, das vorübergeflossen ist.17Heller als der Mittag wird dein Leben dir aufgehen; das Dunkel wird wie der Morgen sein.18Dann wirst du getrost sein, weil es Hoffnung gibt, und wirst um dich blicken und in Sicherheit dich niederlegen.19Du legst dich zur Ruhe, und niemand schreckt dich auf, und viele werden dann deine Gunst suchen.20Aber die Augen der Gottlosen verschmachten, [ihre] Zuflucht geht ihnen verloren, und ihre Hoffnung ist das Aushauchen der Seele!