Doriti ca elim.at să vă redirecționeze automat la pagina în limba română?
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Pentru detalii accesati pagina GDPR Vreau detalii

Biblia

VDCC

1Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa?
Sau să-i legi limba cu o funie?
2Îi vei putea petrece papura prin nări?
Sau să-i străpungi cu un cârlig falca?
3Îţi va face el multe rugăminţi?
Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
4Va face el un legământ cu tine
ca să-ţi fie rob pe vecie?
5Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre?
Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
6Fac pescarii negoţ cu el?
Îl împart ei între negustori?
7Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe
şi capul cu căngi?
8Ridică-ţi numai mâna împotriva lui
şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.
9Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde:
numai să-l vezi şi cazi la pământ!
10Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte.
Cine Mi s-ar împotrivi în faţă?
11Cui sunt dator, ca să-i plătesc?
Sub cer totul este al Meu.
12Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui şi de tăria lui,
şi de frumuseţea întocmirii lui.
13Cine-i va putea ridica veşmântul?
Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
14Cine va putea deschide porţile gurii lui?
Şirurile dinţilor lui cât sunt de înspăimântătoare!
15Scuturile {Sau: Solzii} lui măreţe şi puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete;
16se ţin unul de altul,
şi nici aerul n-ar putea trece printre ele.
17Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează,
se apucă şi rămân nedespărţiţi.
18Strănuturile lui fac să strălucească lumina;
ochii lui sunt ca geana zorilor.
19Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.
20Din nările lui iese fum,
ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.
21Suflarea lui aprinde cărbunii,
şi gura lui aruncă flăcări.
22Tăria lui stă în grumaz,
şi înaintea lui sare groaza.
23Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună,
ca turnate pe el, neclintite.
24Inima lui este tare ca piatra,
tare ca piatra de moară care stă dedesubt.
25Când se scoală el, tremură vitejii,
şi spaima îi pune pe fugă.
26Degeaba este lovit cu sabia;
căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
27Pentru el fierul este ca paiul,
arama, ca lemnul putred.
28Săgeata nu-l pune pe fugă,
pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el.
29Nu vede în ghioagă decât un fir de pai
şi râde la şuieratul săgeţilor.
30Sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi:
ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
31Face să clocotească fundul mării ca un cazan
şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.
32În urmă el lasă o cărare luminoasă;
şi adâncul pare ca pletele unui bătrân.
33Pe pământ nimic nu-i este stăpân;
este făcut ca să nu se teamă de nimic.
34Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat,
este împăratul celor mai mândre dobitoace.”

Traducerea D. Cornilescu 1924, ediția revizuită în 2014
© Societatea Biblică Interconfesională din România

SCH2000

1Siehe, die Hoffnung auf ihn wird getäuscht; wird man nicht schon bei seinem Anblick hingestreckt?2Niemand ist so tollkühn, daß er ihn reizen möchte; wer aber kann vor mir bestehen?3Wer hat mir zuvor gegeben, daß ich ihm vergelten sollte? Alles, was unter dem ganzen Himmel ist, gehört mir!4Ich will von seinen Gliedern nicht schweigen, sondern reden von seiner Kraftfülle und von der Schönheit seines Baus.5Wer kann sein Gewand aufdecken, und wer greift ihm in die Doppelreihe seiner Zähne?6Wer öffnet die Tore seines Rachens? Rings um seine Zähne lagert Schrecken.7Prächtig sind seine starken Schilder, fest zusammengeschlossen und versiegelt;8einer fügt sich an den anderen, so daß kein Luftzug dazwischenkommt;9sie hängen fest zusammen, sie greifen ineinander und trennen sich nicht.10Sein Niesen lässt Licht aufleuchten, und seine Augen sind wie die Strahlen der Morgenröte.11Aus seinem Rachen schießen Fackeln; Feuerfunken sprühen aus ihm heraus.12Aus seinen Nüstern kommt Rauch hervor wie aus einem siedenden Topf und einem Kessel.13Sein Hauch entzündet Kohlen, eine Flamme schießt aus seinem Rachen;14Stärke wohnt auf seinem Nacken, und Angst springt vor ihm her.15Die Wampen seines Fleisches haften aneinander; sie sind ihm fest angegossen, unbeweglich.16Sein Herz ist hart wie Stein und so fest wie der untere Mühlstein.17Die Helden erbeben, wenn er auffährt; vor Verzagtheit geraten sie außer sich.18Trifft man ihn mit dem Schwert, so hält es nicht stand, weder Speer noch Wurfspieß oder Harpune.19Er achtet Eisen für Stroh und Erz für faules Holz.20Kein Pfeil kann ihn in die Flucht schlagen, und Schleudersteine verwandeln sich ihm zu Spreu.21Er achtet die Keule für einen Halm und verlacht das Sausen des Wurfspießes.22Auf seiner Unterseite sind spitze Scherben; er zieht einen Dreschschlitten über den Schlamm dahin.23Er bringt die Tiefe zum Sieden wie einen Kessel, macht das Meer zu einem Salbentopf.24Hinter ihm her leuchtet der Pfad; man könnte die Flut für Silberhaar halten.25Auf Erden ist nicht seinesgleichen; er ist geschaffen, um ohne Furcht zu sein.26Er schaut alle Hohen [furchtlos] an; er ist ein König über alle Stolzen.

Schlachter Copyright © 2000 Genfer Bibelgesellschaft.