VDCC
Orânduirile privitoare la slujbă1
2Când a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de mulţumiri, a binecuvântat poporul în Numele Domnului.
3Apoi a împărţit tuturor celor din Israel, bărbaţi şi femei, fiecăruia câte o pâine, o bucată de carne şi o turtă de stafide.
4A dat leviţilor sarcina să facă slujba înaintea chivotului Domnului, să cheme, să laude şi să slăvească pe Domnul Dumnezeul lui Israel.
5Aceştia erau: Asaf, căpetenia; Zaharia, al doilea după el; Ieiel, Şemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom şi Ieiel. Ei aveau instrumente de muzică, lăute şi harpe, şi Asaf suna din ţambale.
6Preoţii Benaia şi Iahaziel sunau mereu din trâmbiţe înaintea chivotului legământului lui Dumnezeu.7
Cântare de laudă8Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui:
faceţi cunoscut printre popoare faptele Lui înalte!
9Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui!
Vorbiţi despre toate minunile Lui!
10Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!
11Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat faţa Lui!
12Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut,
de minunile Lui şi de judecăţile rostite de gura Lui,
13voi, sămânţa lui Israel, robul Său, copiii lui Iacov, aleşii Lui!
14Domnul este Dumnezeul nostru;
judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul.
15Aduceţi-vă aminte totdeauna de legământul Său;
de făgăduinţele Lui, făcute pentru o mie de neamuri de oameni,
16de legământul pe care l-a făcut cu Avraam
şi de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac;
17El l-a făcut o lege pentru Iacov,
un legământ veşnic pentru Israel,
18zicând: „Îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire care v-a căzut la împărţire.”
19Ei erau puţini la număr atunci,
foarte puţini la număr, şi străini în ţara aceea.
20Şi mergeau de la un neam la altul
şi de la o împărăţie la un alt popor;
21dar El n-a îngăduit nimănui să-i asuprească,
şi a pedepsit împăraţi din pricina lor,
22zicând: „Nu vă atingeţi de unşii Mei
şi nu faceţi niciun rău prorocilor Mei!”
23Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
Vestiţi din zi în zi mântuirea Lui;
24povestiţi printre neamuri slava Lui,
printre toate popoarele, minunile Lui!
25Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă,
El este de temut, mai presus de toţi dumnezeii;
26căci toţi dumnezeii popoarelor sunt idoli,
dar Domnul a făcut cerurile.
27Măreţia şi strălucirea sunt înaintea feţei Lui,
tăria şi bucuria sunt în Locaşul Lui.
28Familii de popoare, daţi Domnului,
daţi Domnului slavă şi cinste!
29Daţi Domnului slavă pentru Numele Lui!
Aduceţi daruri şi veniţi înaintea Lui,
închinaţi-vă înaintea Domnului cu podoabe sfinte.
30Tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului!
Căci lumea este întărită şi nu se clatină.
31Să se bucure cerurile şi să se înveselească pământul!
Să se spună printre neamuri că Domnul împărăţeşte!
32Să urle marea cu tot ce este în ea!
Câmpia să se înveselească împreună cu tot ce este pe ea!
33Să chiuie copacii din pădure
înaintea Domnului! Căci El vine să judece pământul.
34Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,
căci îndurarea Lui ţine în veac!
35Ziceţi: „Mântuieşte-ne, Dumnezeul mântuirii,
strânge-ne şi scoate-ne din mijlocul neamurilor,
ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt
şi să ne punem slava în a Te lăuda!
36Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie!”
Şi tot poporul a zis: „Amin!” şi lăuda pe Domnul.37
38A lăsat pe Obed-Edom şi pe Hosa cu fraţii lor, în număr de şaizeci şi opt, pe Obed-Edom, fiul lui Ieditun, şi pe Hosa, ca uşieri.
39A pus pe preotul Ţadoc şi pe preoţi, fraţii săi, înaintea Locaşului Domnului, pe înălţimea din Gabaon,
40ca să aducă necurmat Domnului arderi de tot, dimineaţa şi seara, pe altarul arderilor de tot şi să împlinească tot ce este scris în Legea Domnului, poruncită lui Israel de Domnul.
41Cu ei erau Heman şi Iedutun şi ceilalţi care fuseseră aleşi şi numiţi pe nume ca să laude pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac.
42Cu ei erau Heman şi Iedutun, care aveau trâmbiţe şi ţambale, pentru cei ce sunau din ele, şi instrumente pentru cântări în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau uşieri.
43Tot poporul s-a dus fiecare la casa lui, şi David s-a întors să-şi binecuvânteze casa.
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
1Und sie brachten die Lade Gottes hinein und stellten sie mitten in das Zelt, das David für sie aufgerichtet hatte; und sie opferten Brandopfer und Friedensopfer vor Gott.2Und nachdem David die Brandopfer und Friedensopfer vollbracht hatte, segnete er das Volk im Namen des HERRN;3und er verteilte an jedermann in Israel, an Männer und Frauen, je einen Laib Brot, einen Dattelkuchen und einen Rosinenkuchen.4Und er bestimmte etliche Leviten zu Dienern vor der Lade des HERRN, damit sie den HERRN, den Gott Israels, priesen, ihm dankten und ihn lobten:5nämlich Asaph als das Oberhaupt, Sacharja als zweiten; nach ihm Jehiel, Semiramot, Jechiel, Mattitja, Eliab, Benaja, Obed-Edom und Jehiel, mit Harfen und Lauten; Asaph aber, um mit Zimbeln laut zu spielen,6die Priester Benaja und Jehasiel aber mit Trompeten allezeit vor der Lade des Bundes Gottes.Davids Lob- und Danklied7Zu derselben Zeit gab David zum ersten Mal Asaph und seinen Brüdern den Auftrag, dem HERRN zu danken:8Dankt dem HERRN, ruft seinen Namen an, macht unter den Völkern seine Taten bekannt!9Singt ihm, lobsingt ihm, redet von allen seinen Wundern!10Rühmt euch seines heiligen Namens! Es freue sich das Herz derer, die den HERRN suchen!11Fragt nach dem HERRN und nach seiner Macht, sucht sein Angesicht allezeit!12Gedenkt an seine Wunder, die er getan hat, an seine Zeichen und die Urteile seines Mundes,13o Same Israels, seines Knechtes, o ihr Kinder Jakobs, seine Auserwählten!14Er, der HERR, ist unser Gott; auf der ganzen Erde gelten seine Rechtsurteile.15Gedenkt auf ewig an seinen Bund, an das Wort, das er ergehen ließ auf tausend Geschlechter hin;16[an den Bund,] den er mit Abraham geschlossen, an seinen Eid, den er Isaak geschworen hat.17Er stellte ihn auf für Jakob als Satzung, für Israel als ewigen Bund,18als er sprach: »Dir gebe ich das Land Kanaan als das Los eures Erbteils«,19als ihr noch leicht zu zählen wart, nur wenige und Fremdlinge darin.20Und sie zogen von einem Volk zum andern und von einem Königreich zum andern.21Er ließ sie von keinem Menschen bedrücken und züchtigte Könige um ihretwillen:22»Tastet meine Gesalbten nicht an und fügt meinen Propheten kein Leid zu!«23Singt dem HERRN, alle Welt; verkündigt Tag für Tag sein Heil!24Erzählt unter den Heiden von seiner Herrlichkeit, unter allen Völkern von seinen Wundern!25Denn groß ist der HERR und hoch zu loben; er ist furchtbar über alle Götter.26Denn alle Götter der Völker sind nichtige Götzen; aber der HERR hat die Himmel gemacht.27Pracht und Majestät sind vor seinem Angesicht, Stärke und Freude ist in seiner Wohnstätte.28Bringt dar dem HERRN, ihr Völkerstämme, bringt dar dem HERRN Ehre und Lob!29Bringt dar dem HERRN die Ehre seines Namens, bringt Gaben dar und kommt vor sein Angesicht! Betet den HERRN an in heiligem Schmuck!30Erbebt vor ihm, alle Welt! Der Erdkreis steht fest und wankt nicht.31Es freue sich der Himmel, und die Erde frohlocke, und unter den Heiden soll man sagen: Der HERR regiert als König!32Es brause das Meer und was es erfüllt! Es jauchze das Feld und alles, was darauf ist!33Dann sollen alle Bäume des Waldes jubeln vor dem HERRN, denn er kommt, um die Erde zu richten!34Dankt dem HERRN, denn er ist gütig, denn seine Gnade währt ewiglich!35Und sprecht: Rette uns, o Gott unsres Heils, und sammle uns und errette uns von den Heidenvölkern, daß wir deinem heiligen Namen danken, daß wir uns glücklich preisen, zu deinem Ruhm!36Gepriesen sei der HERR, der Gott Israels, von Ewigkeit zu Ewigkeit! Und alles Volk sagte: Amen! und lobte den HERRN.37So ließ er Asaph und seine Brüder dort vor der Lade des Bundes des HERRN, um allezeit vor der Lade zu dienen, wie es Tag für Tag vorgeschrieben war;38und Obed-Edom und seine 68 Brüder, Obed-Edom, den Sohn Jeduthuns, und Hosa als Torhüter;39aber den Priester Zadok und seine Brüder, die Priester, ließ er vor der Wohnung des HERRN auf der Höhe von Gibeon,40damit sie dem HERRN täglich Brandopfer darbrächten auf dem Brandopferaltar, morgens und abends, und zwar nach allem, was geschrieben steht im Gesetz des HERRN, das er Israel geboten hat;41und mit ihnen Heman und Jeduthun und die übrigen Auserlesenen, die namentlich dazu bestimmt wurden, dem HERRN zu danken, daß seine Gnade ewig währt.42Und mit ihnen, mit Heman und Jeduthun, waren Trompeten und Zimbeln für die, welche laut spielten, und Instrumente für die Lieder Gottes; aber die Söhne Jeduthuns waren für das Tor [bestimmt].43Und das ganze Volk ging fort, jeder in sein Haus; und auch David kehrte zurück, um sein Haus zu segnen.