VDCC
Vechile şi noile prorocii1
2Căci ei îşi trag numele de la cetatea sfântă şi se bizuie pe Dumnezeul lui Israel, al cărui nume este Domnul oştirilor.
3De multă vreme am făcut cele dintâi prorocii, din gura Mea au ieşit şi Eu le-am vestit: deodată am lucrat, şi s-au împlinit.
4Ştiind că eşti împietrit, că grumazul îţi este un drug de fier şi că ai o frunte de aramă,
5ţi-am vestit demult aceste lucruri, ţi le-am spus mai înainte ca să se întâmple, ca să nu poţi să zici: „Idolul meu le-a făcut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit!”
6Ai auzit toate aceste lucruri pe care le vezi acum! Şi nu vreţi să le mărturisiţi acum?… De acum, îţi vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine.
7Ele se fac în timpul de faţă şi nu fac parte din trecut; până în ziua de azi n-aveai nicio cunoştinţă despre ele, ca să nu poţi zice: „Iată că le ştiam.”
8Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai ştiut şi nici nu-ţi era deschisă odinioară urechea la ele: căci ştiam că ai să fii necredincios şi că din naştere ai fost numit răzvrătit.9
10Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei.
11Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea.
12Ascultă-Mă, Iacove! Şi tu, Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu sunt Cel Dintâi şi tot Eu sunt şi Cel din Urmă.
13Mâna Mea a întemeiat pământul, şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au şi înfăţişat îndată.
14Strângeţi-vă cu toţii şi ascultaţi! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Acela pe care-l iubeşte Domnul va împlini voia Lui împotriva Babilonului, şi braţul lui va apăsa asupra haldeilor.
15Eu am vorbit şi Eu l-am şi chemat; Eu l-am adus, şi lucrarea lui va izbuti.16
17Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!
18O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu, şi fericirea ta, ca valurile mării.
19Sămânţa ta ar fi fost ca nisipul, şi roadele pântecelui tău, ca boabele de nisip; numele tău n-ar fi fost şters şi nimicit înaintea Mea.
20Ieşiţi din Babilon, fugiţi din mijlocul haldeilor! Vestiţi, trâmbiţaţi cu glas de veselie, daţi de ştire până la capătul pământului, spuneţi: „Domnul a răscumpărat pe robul Său, Iacov!”
21Şi nu vor suferi de sete în pustiurile în care-i va duce: ci va face să curgă pentru ei apă din stâncă, va despica stânca, şi va curge apa.
22Cei răi n-au pace, zice Domnul.
© Societatea Biblică Interconfesională din România