VDCC
1
2L-am întrebat: „Unde te duci?” Şi el mi-a zis: „Mă duc să măsor Ierusalimul ca să văd ce lăţime şi ce lungime are.”
3Şi îngerul care vorbea cu mine a înaintat, şi un alt înger i-a ieşit înainte.
4El i-a zis: „Aleargă de vorbeşte tânărului acestuia şi spune-i: „Ierusalimul va fi o cetate deschisă, din pricina mulţimii oamenilor şi vitelor care vor fi în mijlocul lui;
5Eu însumi – zice Domnul – voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui şi voi fi slava lui în mijlocul lui! –6
7Scapă, Sioane, tu care locuieşti la fiica Babilonului!”
8Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După slavă M-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.
9Iată, Îmi ridic mâna împotriva lor – zice Domnul – şi ele vor fi prada celor ce le erau supuşi, ca să ştiţi că Domnul oştirilor M-a trimis.10
11Multe neamuri se vor alipi de Domnul, în ziua aceea, şi vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău, şi vei şti că Domnul oştirilor M-a trimis la tine.
12Domnul va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire în pământul sfânt, şi va alege iarăşi Ierusalimul.
13Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S-a şi sculat din locaşul Lui cel sfânt!”
© Societatea Biblică Interconfesională din România