VDCC
Binecuvântarea dată de Iacov fiilor săi1
2Strângeţi-vă şi ascultaţi, fii ai lui Iacov!
Ascultaţi pe tatăl vostru, Israel!
3Ruben, tu, întâiul meu născut,
puterea mea şi pârga tăriei mele,
întâiul în vrednicie şi întâiul în putere,
4năvalnic ca apele – tu nu vei mai avea întâietatea!
Căci te-ai suit în patul tatălui tău,
mi-ai spurcat patul, suindu-te în el.5
săbiile lor sunt nişte unelte de silnicie.
6Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor,
nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor! Căci, în mânia lor, au ucis oameni,
şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor.
7Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată,
şi furia lor, căci a fost prea sălbatică!
Îi voi împărţi în Iacov
şi-i voi risipi în Israel.8
mâna ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi.
Fiii tatălui tău se vor închina până la pământ înaintea ta.
9Iuda este un pui de leu.
Tu te-ai întors de la măcel, fiule!
Iuda îşi pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu,
ca o leoaică: cine-l va scula?
10Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda,
nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui,
până va veni Şilo {Adică: Mesia},
şi de El vor asculta popoarele.
11El îşi leagă măgarul de viţă
şi, de cel mai bun butuc de viţă, mânzul măgăriţei lui;
îşi spală haina în vin,
şi mantaua în sângele strugurilor.
12Are ochii roşii de vin
şi dinţii albi de lapte.13
lângă limanul corăbiilor,
şi hotarul lui se va întinde înspre Sidon.
14Isahar este un măgar osos
care se culcă în grajduri.
15Vede că locul unde se odihneşte este plăcut
şi că ţinutul lui este măreţ;
îşi pleacă umărul sub povară
şi se supune birului.
16Dan va judeca pe poporul său,
ca una din seminţiile lui Israel.
17Dan va fi un şarpe pe drum,
o năpârcă pe cărare,
muşcând călcâiele calului,
făcând să cadă călăreţul pe spate.
18În ajutorul Tău nădăjduiesc, Doamne!
19Peste Gad vor da iureş cete înarmate,
dar şi el va da iureş peste ele şi le va urmări.
20Aşer dă o hrană minunată;
el va da bucate alese împăraţilor.
21Neftali este o cerboaică slobodă:
rosteşte cuvinte frumoase.22
vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor;
ramurile lui se înalţă deasupra zidului.
23Arcaşii l-au aţâţat, au aruncat săgeţi
şi l-au urmărit cu ura lor.
24Dar arcul lui a rămas tare,
şi mâinile lui au fost întărite
de mâinile Puternicului lui Iacov:
şi a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel.
25Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta;
aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvânta
cu binecuvântările cerurilor de sus,
cu binecuvântările apelor de jos,
cu binecuvântările ţâţelor şi ale pântecelui mamei.
26Binecuvântările tatălui tău
întrec binecuvântările părinţilor mei şi se înalţă
până în creştetul dealurilor veşnice:
ele să vină peste capul lui Iosif,
peste creştetul capului domnului fraţilor săi!
27Beniamin este un lup care sfâşie;
dimineaţa mănâncă prada,
iar seara împarte prada răpită.”28
Moartea lui Iacov29Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat la poporul meu; deci să mă îngropaţi împreună cu părinţii mei, în peştera care este în ogorul hetitului Efron,
30în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul pe care l-a cumpărat Avraam de la hetitul Efron, ca moşie de înmormântare.
31Acolo au îngropat pe Avraam şi pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat pe Isaac şi pe Rebeca, nevasta lui; şi acolo am îngropat eu pe Lea.
32Ogorul şi peştera care se află acolo au fost cumpărate de la fiii lui Het.”
33Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul şi a fost adăugat la poporul său.
© Societatea Biblică Interconfesională din România