VDCC
1
2Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stânga lui.
3Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea şi spune tuturor că este un nebun!4
5Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală care vine de la cel ce cârmuieşte;
6nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.
7Am văzut robi călare, şi voievozi mergând pe jos ca nişte robi.
8Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi cine surpă un zid va fi muşcat de un şarpe.
9Cine sfărâmă pietre este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie.
10Când se toceşte fierul şi rămâne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înţelepciune.
11Când muşcă şarpele, fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câştig din meşteşugul lui.12
13Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.
14Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcar că omul nu ştie ce se va întâmpla; şi cine-i va spune ce va fi după el?
15Truda nebunului oboseşte pe cel ce nu cunoaşte drumul spre cetate.16
17Ferice de tine, ţară al cărei împărat este de neam mare şi ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!
18Când mâinile sunt leneşe, se lasă grinda, şi, când se lenevesc mâinile, plouă în casă.
19Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.
20Nu blestema pe împărat, nici chiar în gând, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.
© Societatea Biblică Interconfesională din România