VDCC
1
Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă,
sub marama ta.
Părul tău este ca o turmă de capre
poposită pe coama muntelui Galaad.
2Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse
care ies din scăldătoare,
toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.
3Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz,
şi gura ta este drăguţă;
obrazul tău este ca o jumătate de rodie,
sub marama ta.
4Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme;
o mie de scuturi atârnă de el,
toate scuturi de viteji.
5Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare
care pasc între crini.
6Până se răcoreşte ziua şi până fug umbrele,
voi veni la tine, munte de mir,
şi la tine, deal de tămâie.
7Eşti frumoasă de tot, iubito,
şi n-ai niciun cusur.8
vino cu mine din Liban!
Priveşte din vârful muntelui Amana,
din vârful muntelui Senir şi Hermon,
din vizuinile leilor,
din munţii pardoşilor!
9Mi-ai răpit inima, soro, mireaso,
mi-ai răpit inima numai cu o privire,
numai cu unul din lănţişoarele de la gâtul tău!
10Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso!
Dezmierdările tale preţuiesc mai mult decât vinul,
şi miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!
11Miere picură din buzele tale, mireaso,
miere şi lapte se află sub limba ta,
şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
12Eşti o grădină închisă, soro, mireaso,
un izvor închis, o fântână pecetluită.
13Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade,
mălini negri şi nard;
14nard şi şofran,
trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie,
smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.15
un izvor de ape vii
ce curge din Liban.
16Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi!
Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! –
Să intre iubitul meu în grădina lui
şi să mănânce din roadele ei alese! –
© Societatea Biblică Interconfesională din România