VDCC
Cântarea de laudă a Deborei1
2„Nişte căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel,
şi poporul s-a arătat gata de luptă:
Binecuvântaţi pe Domnul!
3Ascultaţi, împăraţi!
Luaţi aminte, domnitori!
Voi cânta, da, voi cânta Domnului,
voi cânta din lăută Domnului Dumnezeului lui Israel.
4Doamne, când ai ieşit din Seir,
când ai plecat din câmpiile Edomului,
pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat,
şi norii au turnat ape cu găleata;
5munţii s-au clătinat înaintea Domnului,
Sinaiul acela s-a clătinat înaintea
Domnului Dumnezeului lui Israel.”6
pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite,
şi călătorii apucau pe căi strâmbe.
7Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere,
până când m-am sculat eu, Debora,
până când m-am ridicat eu, ca o mamă în Israel.
8El îşi alesese noi dumnezei:
atunci războiul era la porţi;
dar nu vedeai nici scut, nici suliţă
la patruzeci de mii în Israel.
9Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel,
spre aceia din popor care s-au arătat gata să lupte.
Binecuvântaţi pe Domnul!
10Voi, care călăriţi pe măgăriţe albe,
voi, care şedeţi pe covoare,
şi voi, care umblaţi pe drum – cântaţi!
11Arcaşii, din mijlocul adăpătoarelor,
să laude cu glasul lor binefacerile Domnului,
binefacerile cârmuirii Sale în Israel.
Atunci poporul Domnului s-a coborât la porţi:12
Trezeşte-te, trezeşte-te şi zi o cântare!
Scoală-te, Barac,
şi adu-ţi robii de război,
fiul lui Abinoam!
13Atunci o rămăşiţă din popor a biruit pe cei puternici,
Domnul mi-a dat biruinţa asupra celor viteji.
14Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec.
După tine a mers Beniamin în oştirea ta.
Din Machir au venit căpeteniile,
şi din Zabulon cârmuitorii.
15Mai marii lui Isahar au fost cu Debora,
şi Isahar a venit după Barac,
a fost trimis pe urma lui în vale.
La pâraiele lui Ruben
au fost mari hotărâri!
16Pentru ce ai rămas în mijlocul staulelor
să asculţi behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben
mari au fost sfaturile!
17Galaadul de dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa.
Pentru ce a stat Dan pe corăbii?
Aşer a stat pe malul mării
şi s-a odihnit în limanurile lui.
18Zabulon este un popor care a înfruntat moartea,
şi Neftali la fel, pe înălţimile din câmpie.
19Împăraţii au venit, s-au luptat;
atunci au luptat împăraţii Canaanului
la Tanaac, la apele Meghido;
n-au luat nicio pradă, nici argint.
20Din ceruri se luptau,
de pe cărările lor, stelele se luptau împotriva lui Sisera,
21Pârâul Chison i-a luat,
pârâul din vremurile străvechi, pârâul Chison!
Suflete, calcă-n picioare pe viteji!
22Atunci copitele cailor au răsunat
de goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
23Blestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul Domnului,
blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui;
căci n-au venit în ajutorul Domnului,
în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji.24
nevasta lui Heber, chenitul!
Binecuvântată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!
25El a cerut apă, şi ea i-a dat lapte;
în pahar împărătesc i-a adus unt.
26Cu o mână a luat ţăruşul,
şi cu dreapta ciocanul lucrătorilor,
a lovit pe Sisera, i-a despicat capul,
I-a sfărâmat şi străpuns tâmpla.
27El s-a ghemuit: a căzut şi s-a culcat la picioarele ei;
s-a ghemuit şi a căzut la picioarele ei;
acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.
28Pe fereastră, prin zăbrele,
se uită mama lui Sisera şi strigă:
„Pentru ce zăboveşte carul lui să vină?
Pentru ce vin carele lui aşa de încet?”
29Cele mai înţelepte dintre femeile ei îi răspund
şi ea îşi răspunde singură:
30„Negreşit, au găsit pradă! Şi-o împart:
o fată, două fete de fiecare om;
pradă de haine vopsite pentru Sisera;
pradă de haine vopsite, cusute la gherghef,
două haine vopsite şi cusute la gherghef,
de pus pe grumazul biruitorului!”
31Aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne!
Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele, când se arată în puterea lui.”
Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Das Siegeslied Deboras und Baraks1Da sangen Debora und Barak, der Sohn des Abinoam, in jener Zeit dieses Lied:2»Dass Führer anführten in Israel, daß sich das Volk willig zeigte, dafür preist den HERRN!3Hört zu, ihr Könige, horcht auf, ihr Fürsten! Ich will, ja ich will dem HERRN singen! Ich will spielen dem HERRN, dem Gott Israels.4O HERR, als du von Seir auszogst, als du einhergingst vom Gebiet Edoms, da erzitterte die Erde und der Himmel troff, ja die Wolken troffen vom Wasser.5Die Berge zerflossen vor dem HERRN, der Sinai dort zerfloß vor dem HERRN, dem Gott Israels.6Zu den Zeiten Schamgars, des Sohnes Anats, zu den Zeiten Jaels waren die Wege verödet; und die Wanderer gingen auf Schleichwegen.7Es fehlten Führer in Israel, sie fehlten, bis ich, Debora, aufstand, bis ich aufstand, eine Mutter in Israel.8Es erwählte sich neue Götter, da war Krieg in ihren Toren. Wurden wohl Schild und Speer gesehen unter vierzigtausend in Israel?9Mein Herz gehört den Anführern Israels, den Freiwilligen unter dem Volk. Lobt den HERRN!10Die ihr auf weißen Eselinnen reitet, die ihr auf Decken sitzt, und die ihr auf dem Weg geht, denkt nach!11Fern vom Lärm der Bogenschützen, zwischen den Schöpfrinnen, dort soll man preisen die gerechten Taten des HERRN, die gerechten Taten seines Führers in Israel! Dann wird das Volk des HERRN zu den Toren hinabziehen.12Wach auf, wach auf, Debora; wach auf, wach auf und sing ein Lied! Mach dich auf, Barak, und führe deine Gefangenen ab, du Sohn Abinoams!13Da stieg der Überrest der Edlen des Volkes hinunter, der HERR selbst fuhr herab zu mir unter den Helden.14Von Ephraim zogen herab, deren Wurzel gegen Amalek ist; hinter dir her Benjamin inmitten deiner Volksstämme; von Machir kamen Befehlshaber, und von Sebulon, die den Zählstab handhabten.15Auch die Fürsten von Issaschar hielten es mit Debora; und Issaschar wurde wie Barak; ins Tal folgte er ihm auf dem Fuß. An den Bächen Rubens gab es schwere Herzensentschlüsse.16Warum bist du zwischen den Hürden geblieben, um das Flötenspiel bei der Herde zu hören? An den Bächen Rubens gab es schwere Herzenserwägungen.17Gilead verblieb jenseits des Jordan; und Dan, warum hielt er sich bei den Schiffen auf? Asser saß am Ufer des Meeres und verblieb an seinen Buchten.18Sebulon aber ist das Volk, das sein Leben dem Tod preisgibt; auch Naphtali auf den Anhöhen des Feldes.19Die Könige kamen und kämpften; da kämpften die Könige der Kanaaniter bei Taanach am Wasser von Megiddo – Beute in Silber machten sie nicht.20Die Sterne am Himmel kämpften mit, von ihren Bahnen aus kämpften sie gegen Sisera.21Der Bach Kison riss sie fort, der uralte Bach, der Bach Kison. Meine Seele, tritt kräftig auf!22Da stampften die Hufe der Rosse von dem Jagen, dem Jagen seiner Edlen.23Verflucht [die Stadt] Meros! sprach der Engel des HERRN; ja, verflucht, verflucht nur seine Bürger, weil sie dem HERRN nicht zu Hilfe gekommen sind, dem HERRN zu Hilfe mit den Helden!24Gesegnet sei Jael vor allen Frauen, die Frau Hebers, des Keniters; gesegnet sei sie vor allen Frauen im Zelt!25Milch gab sie, als er Wasser erbat, geronnene Milch brachte sie in prächtiger Schale.26Sie streckte ihre Hand aus nach dem Pflock, ihre Rechte nach dem Arbeitshammer. Sie schlug Sisera mit dem Hammer, zerschmetterte sein Haupt, sie zermalmte und durchbohrte seine Schläfe.27Er krümmte sich zu ihren Füßen, fiel nieder und lag da; zu ihren Füßen krümmte er sich und fiel; wo er sich krümmte, da fiel er erschlagen hin.28Durchs Fenster schaute sie aus und schrie klagend, die Mutter Siseras [schaute] durchs Gitter: ›Warum kommt sein Streitwagen so lange nicht? Warum verspätet sich so sein Gespann?‹29Die Klugen unter ihren Edelfrauen antworteten – und auch sie selbst gibt sich die Antwort:30›Sollten sie nicht Beute finden und verteilen? Ein oder zwei Mädchen für jeden Mann? Beute von bunten Kleidern für Sisera? Beute von bunt gewirkten Kleidern, zwei bunt gewirkte Kleider für die Hälse der Geraubten?‹31So müssen alle deine Feinde umkommen, o HERR! Die aber Ihn lieben, sollen sein wie die Sonne, wenn sie aufgeht in ihrer Macht!« Und das Land hatte Ruhe, 40 Jahre lang.