Biblia

Prezicerea robiei1Aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără-ţi un brâu de in şi pune-l în jurul coapselor tale; dar să nu-l înmoi în apă!”
2Am cumpărat brâul, după porunca Domnului, şi l-am pus în jurul coapselor mele.
3Apoi cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel:
4„Ia brâul pe care l-ai cumpărat şi pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat şi ascunde-l acolo în crăpătura unei stânci.”
5M-am dus şi l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul.
6După mai multe zile, Domnul mi-a zis: „Scoală-te, du-te la Eufrat şi ia de acolo brâul pe care-ţi poruncisem să-l ascunzi acolo!”
7M-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brâul era stricat şi nu mai era bun de nimic.
8Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
9Aşa vorbeşte Domnul: „Aşa voi nimici mândria lui Iuda şi mândria peste măsură de mare a Ierusalimului.
10Poporul acesta este un popor rău: nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor; de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta care nu mai este bun de nimic!
11Căci, cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, numele Meu, lauda Mea şi slava Mea; dar nu M-au ascultat.12De aceea spune-le cuvintele acestea: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Toate vasele se vor umple cu vin!” Şi ei îţi vor zice: „Crezi că noi nu ştim că toate vasele se vor umple cu vin?”
13Atunci spune-le: Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi umple pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe împăraţii care stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoţi, pe proroci şi pe toţi locuitorii Ierusalimului, îi voi umple de beţie.
14Îi voi sfărâma pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruţa, nu voi avea milă de ei, nu Mă voi îndura de ei, nimic nu Mă va împiedica să-i nimicesc.”
15Ascultaţi şi luaţi aminte! Nu fiţi mândri, căci Domnul vorbeşte!
16Daţi slavă Domnului Dumnezeului vostru până nu vine întunericul, până nu vi se lovesc picioarele de munţii nopţii! Veţi aştepta lumina, dar El o va preface în umbra morţii şi o va preface în negură adâncă.
17Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plânge în ascuns pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie.
18Spune împăratului şi împărătesei: „Şedeţi pe pământ! Căci v-a căzut de pe cap cununa împărătească ce vă slujea ca podoabă.”
19Cetăţile de la miazăzi sunt închise şi nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie, da, în întregime este dus în robie.
20Ridică-ţi ochii şi priveşte pe cei ce vin de la miazănoapte. Unde este turma care-ţi fusese dată, turma de care erai aşa de mândru?
21Ce vei zice când va pune mai mari peste tine pe străinii aceia pe care i-ai obişnuit să-ţi fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile cum apucă pe o femeie la naştere?22Şi dacă vei zice în inima ta: „Pentru ce mi se întâmplă lucrul acesta?” – Din pricina mulţimii nelegiuirilor tale ţi s-au ridicat poalele hainelor şi ţi se dezgolesc călcâiele cu sila.
23Poate un etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi care sunteţi deprinşi să faceţi răul?
24„De aceea, îi voi risipi ca pleava luată de vântul pustiului.
25Iată-ţi soarta, partea pe care ţi-o măsor, zice Domnul, pentru că M-ai uitat şi ţi-ai pus încrederea în minciună.
26De aceea îţi voi ridica poalele şi ţi le voi da peste cap ca să ţi se vadă ruşinea.
27Am văzut preacurviile şi nechezăturile tale, curviile nelegiuite pe dealuri şi în ogoare, ţi-am văzut urâciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te cureţi? Cât vei mai zăbovi?”