Doriti ca elim.at să vă redirecționeze automat la pagina în limba română?
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Pentru detalii accesati pagina GDPR Vreau detalii

Biblia

VDCC

Cântarea lui Moise1„Luaţi aminte ceruri şi voi vorbi;
ascultă, pământule, cuvintele gurii mele.
2Ca ploaia să curgă învăţăturile mele,
ca roua să cadă cuvântul meu,
ca ploaia repede pe verdeaţă,
ca picăturile de ploaie pe iarbă!
3Căci voi vesti Numele Domnului.
Daţi slavă Dumnezeului nostru!
4El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite,
căci toate căile Lui sunt drepte;
El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate,
El este drept şi curat.
5Ei s-au stricat;
netrebnicia copiilor Lui este ruşinea lor!
Neam îndărătnic şi stricat!
6Pe Domnul Îl răsplătiţi astfel!
Popor nechibzuit şi fără înţelepciune!
Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut,
Te-a întocmit şi ţi-a dat fiinţă?
7Adu-ţi aminte de zilele din vechime,
socoteşte anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni,
întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa,
pe bătrânii tăi, şi îţi vor spune.
8Când Cel Preaînalt a dat o moştenire neamurilor,
când a despărţit pe copiii oamenilor,
a pus hotare popoarelor,
după numărul copiilor lui Israel,
9căci partea Domnului este poporul Lui,
Iacov este partea Lui de moştenire.
10El l-a găsit într-un ţinut pustiu,
într-o singurătate plină de urlete înfricoşate;
l-a înconjurat, l-a îngrijit
şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui.
11Ca vulturul care îşi scutură cuibul,
zboară deasupra puilor,
îşi întinde aripile, îi ia
Şi-i poartă pe penele lui:
12Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său
şi nu era niciun dumnezeu străin cu El.
13L-a suit pe înălţimile ţării,
şi Israel a mâncat roadele câmpului,
i-a dat să sugă miere din stâncă,
untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,
14untul de la vaci şi laptele oilor,
cu grăsimea mieilor,
a berbecilor din Basan şi a ţapilor,
cu grăsimea grâului,
şi ai băut vinul, sângele strugurelui.
15Israel s-a îngrăşat şi a azvârlit din picior;
– te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! –
Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui,
a nesocotit Stânca mântuirii lui,
16L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini,
L-au mâniat prin urâciuni;
17au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei,
unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau,
dumnezei noi, veniţi de curând,
de care nu se temuseră părinţii voştri.
18Ai părăsit Stânca cea care te-a născut
şi ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit.
19Domnul a văzut lucrul acesta şi S-a mâniat,
S-a supărat pe fiii şi pe fiicele Lui.
20El a zis: „Îmi voi ascunde faţa de ei,
şi voi vedea care le va fi sfârşitul,
căci sunt un neam stricat,
sunt nişte copii necredincioşi.
21Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu,
M-au mâniat prin idolii lor deşerţi;
şi Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor.
Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
22Căci focul mâniei Mele s-a aprins
şi va arde până în fundul Locuinţei morţilor,
va nimici pământul şi roadele lui,
va arde temeliile munţilor.
23Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei,
Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.
24Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri
şi de boli cumplite;
voi trimite în ei dinţii fiarelor sălbatice
şi otrava şerpilor.
25Afară, vor pieri de sabie, şi înăuntru, vor pieri de groază:
şi tânărul şi fata,
şi copilul de ţâţă ca şi bătrânul.
26Voiam să zic: „Îi voi lua cu o suflare,
le voi şterge pomenirea dintre oameni!”
27Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului,
Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească
şi să zică: „Mâna noastră cea puternică,
şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.”
28Ei sunt un neam care şi-a pierdut bunul simţ
şi nu-i pricepere în ei.
29Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege
şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla.
30Cum ar urmări unul singur o mie din ei
şi cum ar pune doi pe fugă zece mii,
dacă nu i-ar fi vândut Stânca,
dacă nu i-ar fi vândut Domnul?
31Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră,
vrăjmaşii noştri înşişi sunt judecători în această privinţă.
32Ci viţa lor este din sadul Sodomei
şi din ţinutul Gomorei;
strugurii lor sunt struguri otrăviţi,
bobiţele lor sunt amare;
33vinul lor este venin de şerpi,
este otravă cumplită de aspidă.
34Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine,
pecetluit în comorile Mele?
35A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti,
când va începe să le alunece piciorul!
Căci ziua nenorocirii lor este aproape,
şi ceea ce-i aşteaptă nu va zăbovi.” –
36Domnul va judeca pe poporul Său,
dar va avea milă de robii Săi,
văzând că puterea le este sleită
şi că nu mai este nici rob, nici slobod.
37El va zice: „Unde sunt dumnezeii lor, stânca aceea care le slujea de adăpost,
38dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor,
care beau vinul jertfelor lor de băutură?
Să se scoale, să vă ajute
şi să vă ocrotească!”
39Să ştiţi, dar, că Eu sunt Dumnezeu
şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine;
Eu dau viaţă şi Eu omor,
Eu rănesc şi Eu tămăduiesc,
şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.
40Căci Îmi ridic mâna spre cer
şi zic: „Cât este de adevărat că trăiesc în veci,
41atât este de adevărat că atunci când voi ascuţi fulgerul sabiei Mele
şi voi pune mâna să fac judecată,
Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei
şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;
42sabia Mea le va înghiţi carnea,
şi-Mi voi îmbăta săgeţile de sânge,
de sângele celor ucişi şi prinşi,
din capetele fruntaşilor vrăjmaşului.”
43Neamuri, cântaţi laudele poporului Lui!
Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi,
El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi
şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.”
44Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cântării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.
45După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
46le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele Legii acesteia.
47Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.”
Domnul vorbeşte lui Moise48În aceeaşi zi, Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
49„Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo, în ţara Moabului, în faţa Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel.
50Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,
51pentru că aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustiul Ţin, şi nu M-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.
52Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.”

Traducerea D. Cornilescu 1924, ediția revizuită în 2014
© Societatea Biblică Interconfesională din România

SCH2000

Das Lied Moses1Horcht auf, ihr Himmel, denn ich will reden, und du, Erde, höre die Rede meines Mundes!2Meine Lehre triefe wie der Regen, meine Rede fließe wie der Tau, wie die Regenschauer auf das Gras, und wie die Tropfen auf das Grün.3Denn ich will den Namen des HERRN verkünden: Gebt unserem Gott die Ehre!4Er ist der Fels; vollkommen ist sein Tun; ja, alle seine Wege sind gerecht. Ein Gott der Treue und ohne Falsch, gerecht und aufrichtig ist er.5Gegen ihn haben verderblich gehandelt, die nicht seine Kinder sind, sondern Schandflecken, ein verkehrtes und verdrehtes Geschlecht.6Dankst du so dem HERRN, du törichtes und unweises Volk? Ist er nicht dein Vater, dem du gehörst, ist er es nicht, der dich gemacht und bereitet hat?7Denke an die Tage der Vorzeit; achte auf die Jahre der vorhergehenden Geschlechter! Frage deinen Vater, der wird dir’s verkünden; deine Alten, die werden dir’s sagen:8Als der Allerhöchste den Heiden ihr Erbe austeilte, als er die Menschenkinder voneinander schied, da setzte er die Grenzen der Völker fest nach der Zahl der Kinder Israels.9Denn das Teil des HERRN ist sein Volk; Jakob ist das Los seines Erbteils.10Er hat ihn in der Wüste gefunden, in der Öde, im Geheul der Wildnis. Er umgab ihn, gab Acht auf ihn, er behütete ihn wie seinen Augapfel,11wie ein Adler seine Nestbrut aufscheucht, über seinen Jungen schwebt, seine Flügel ausbreitet, sie aufnimmt, sie auf seinen Schwingen trägt.12Der HERR allein leitete ihn, und kein fremder Gott war mit ihm.13Er ließ ihn über die Höhen der Erde fahren und er aß vom Ertrag der Felder; Er ließ ihn Honig aus dem Felsen saugen und Öl aus dem harten Gestein;14Butter von den Kühen und Milch von den Schafen, samt dem Fett der Lämmer, und Widder von den Söhnen Baschans und Böcke, samt dem allerbesten Weizen, und du trankst Traubenblut, feurigen Wein.15Da wurde Jeschurun fett und schlug aus. Du bist fett, dick und feist geworden! Und er verwarf den Gott, der ihn geschaffen hat, und er verachtete den Fels seines Heils.16Sie erregten seine Eifersucht durch fremde [Götter]; durch Gräuel erzürnten sie ihn.17Sie opferten den Dämonen, die nicht Gott sind, Göttern, die sie nicht kannten, neuen Göttern, die erst vor kurzem aufgekommen waren, die eure Väter nicht fürchteten.18Den Fels, der dich gezeugt hat, hast du außer Acht gelassen; und du hast den Gott vergessen, der dich hervorbrachte!19Als der HERR es sah, verwarf er sie, aus Unwillen über seine Söhne und seine Töchter.20Und er sprach: Ich will mein Angesicht vor ihnen verbergen; ich will sehen, was ihr Ende sein wird, denn sie sind ein verkehrtes Geschlecht, sie sind Kinder, in denen keine Treue ist.21Sie haben mich zur Eifersucht gereizt mit dem, was kein Gott ist, durch ihre nichtigen [Götzen] haben sie mich erzürnt; so will auch ich sie zur Eifersucht reizen durch das, was kein Volk ist, durch ein törichtes Volk will ich sie erzürnen!22Denn ein Feuer ist durch meinen Zorn angezündet, das wird bis in die unterste Tiefe des Totenreichs hinab brennen und das Land samt seinem Gewächs verzehren und die Grundfesten der Berge in Flammen verwandeln.23Ich will Unheil über sie häufen, ich will meine Pfeile gegen sie abschießen.24Sie sollen vor Hunger verschmachten und von der Pest aufgezehrt werden, und von der bitteren Seuche; dann sende ich die Zähne wilder Tiere gegen sie, samt dem Gift der Schlange, die im Staub kriecht.25Draußen soll das Schwert sie [der Kinder] berauben und in den Kammern der Schrecken, den jungen Mann wie die Jungfrau, den Säugling mitsamt dem alten Mann.26Ich hätte gesagt: »Ich will sie wegblasen, will ihr Gedenken unter den Menschen ausrotten!«,27wenn ich nicht den Zorn des Feindes scheute, daß ihre Feinde dies verkennen könnten und sagen: »Unsere Hand war erhoben, und nicht der HERR hat dies alles getan!«28Denn sie sind ein Volk, an dem aller Rat verloren ist, und das keine Einsicht besitzt.29Wenn sie weise wären, so würden sie das beherzigen; sie würden an ihr Ende denken!30Wie könnte einer Tausend jagen und zwei Zehntausend in die Flucht schlagen, wenn ihr Fels sie nicht verkauft und der HERR sie nicht preisgegeben hätte?31Denn ihr Fels ist nicht wie unser Fels; das müssen unsere Feinde selbst zugeben!32Denn vom Weinstock Sodoms stammen ihre Reben und von den Fluren Gomorras; ihre Beeren sind Giftbeeren, ihre Trauben sind bitter.33Ihr Wein ist Drachengeifer und grausames Otterngift.34Ist dies nicht bei mir aufbewahrt und in meinen Archiven versiegelt?35Mein ist die Rache und die Vergeltung, zu der Zeit, da ihr Fuß wanken wird; denn die Zeit ihres Verderbens ist nahe, und ihr Verhängnis eilt herbei.36Denn der HERR wird sein Volk richten; und er wird sich über seine Knechte erbarmen, wenn er sieht, daß jeder Halt entschwunden ist und der Sklave samt dem Freien dahin ist.37Und er wird sagen: Wo sind ihre Götter, der Fels, bei dem sie Zuflucht suchten,38sie, die das Fett ihrer Opfer aßen, den Wein ihres Trankopfers tranken? Sie sollen aufstehen und euch helfen; sie sollen euch beschirmen!39Seht nun, daß Ich, Ich allein es bin und kein Gott neben mir ist! Ich bin’s, der tötet und lebendig macht, ich zerschlage und ich heile, und niemand kann aus meiner Hand erretten!40Denn ich hebe meine Hand zum Himmel empor und sage: So wahr ich ewig lebe!41Wenn ich mein blitzendes Schwert geschärft habe und meine Hand zum Gericht greift, so will ich Rache nehmen an meinen Feinden und Vergeltung üben an denen, die mich hassen.42Ich will meine Pfeile mit Blut berauschen, und mein Schwert soll Fleisch fressen, mit dem Blut der Erschlagenen und Gefangenen, vom Haupt der Fürsten des Feindes.43Jubelt, ihr Heiden, seinem Volk zu! Denn Er wird das Blut seiner Knechte rächen und seinen Feinden vergelten; aber für sein Land und sein Volk wird er Sühnung schaffen!Das Wort Gottes ist Leben44Und Mose kam und trug alle Worte dieses Liedes vor den Ohren des Volkes vor, er und Josua, der Sohn Nuns.45Und als Mose dies alles zu ganz Israel geredet hatte,46da sprach er zu ihnen: Nehmt zu Herzen alle Worte, die ich euch heute bezeuge, damit ihr sie euren Kindern gebietet, daß sie darauf achten, alle Worte dieses Gesetzes zu befolgen.47Denn es ist kein leeres Wort für euch, sondern es ist euer Leben, und durch dieses Wort werdet ihr euer Leben verlängern in dem Land, in das ihr über den Jordan geht, um es in Besitz zu nehmen!Mose wird aufgefordert, den Berg Nebo zu besteigen48Und der HERR redete zu Mose an jenem Tag und sprach:49Steige auf dieses Bergland Abarim, auf den Berg Nebo, der im Land Moab, Jericho gegenüber liegt, und schaue das Land Kanaan, das ich den Kindern Israels zum Eigentum geben werde;50und dann sollst du sterben auf dem Berg, auf den du steigen wirst, und zu deinem Volk versammelt werden, wie dein Bruder Aaron auf dem Berg Hor starb und zu seinem Volk versammelt wurde;51weil ihr an mir Untreue begangen habt mitten unter den Kindern Israels, beim Wasser von Meriba-Kadesch, in der Wüste Zin, weil ihr mich nicht geheiligt habt unter den Kindern Israels.52Denn du wirst das Land vor dir zwar sehen; aber du sollst nicht in das Land hineinkommen, das ich den Kindern Israels gebe!

Schlachter Copyright © 2000 Genfer Bibelgesellschaft.