Doriti ca elim.at să vă redirecționeze automat la pagina în limba română?
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Pentru detalii accesati pagina GDPR Vreau detalii

Biblia

VDCC

Cântarea lui David1David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul.
2El a zis:
„Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu.
3Dumnezeu este stânca mea,
la care găsesc un adăpost,
scutul meu şi puterea care mă mântuieşte,
turnul meu cel înalt şi scăparea mea.
Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie.
4Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
5Căci valurile morţii mă înconjuraseră,
şuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră;
6legăturile mormântului mă înconjuraseră,
laţurile morţii mă prinseseră.
7În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul,
am chemat pe Dumnezeul meu;
din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8Atunci pământul s-a cutremurat şi s-a clătinat,
temeliile cerului s-au mişcat
şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
9Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui:
cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
10A plecat cerurile şi S-a coborât:
un nor gros era sub picioarele Lui.
11Călărea pe un heruvim şi zbura, venea pe aripile vântului;
12era înconjurat cu întunericul ca şi cu un cort,
era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
13Din strălucirea care era înaintea Lui
scânteiau cărbuni de foc.
14Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
15a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei,
a aruncat fulgerul şi i-a pus pe fugă.
16Fundul mării s-a văzut,
temeliile lumii au fost descoperite
de mustrarea Domnului,
de vuietul suflării nărilor Lui.
17El Şi-a întins mâna de sus din înălţime, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
18m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmaşii mei
care erau mai tari decât mine.
19Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele,
dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20El m-a scos la loc larg.
El m-a mântuit pentru că mă iubeşte.
21Domnul mi-a răsplătit după nevinovăţia mea,
mi-a făcut după curăţia mâinilor mele;
22căci am păzit căile Domnului,
nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
23Toate poruncile Lui au fost înaintea mea,
şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
24Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
25De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea,
după curăţia mea înaintea Lui.
26Cu cel bun Tu eşti bun,
cu omul drept Te porţi după dreptate,
27cu cel curat eşti curat,
cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.
28Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte,
şi cu privirea Ta
cobori pe cei mândri.
29Da, Tu eşti lumina mea, Doamne!
Domnul luminează întunericul meu.
30Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite,
cuvântul Domnului este curăţat;
El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
32Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul?
Şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
33Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare
şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.
34El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
şi El mă aşază pe locurile mele cele înalte.
35Îmi deprinde mâinile la luptă,
şi braţele mele întind arcul de aramă.
36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
şi ajung mare prin bunătatea Ta.
37Lărgeşti drumul sub paşii mei,
şi picioarele mele nu se clatină.
38Urmăresc pe vrăjmaşii mei şi-i nimicesc,
nu mă întorc până nu-i nimicesc.
39Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală;
cad sub picioarele mele.
40Tu mă încingi cu putere pentru luptă,
răpui sub mine pe potrivnicii mei.
41Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea,
şi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42Se uită în jurul lor, şi nu-i cine să-i scape.
Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
43Îi pisez ca pulberea pământului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.
44Mă scapi din neînţelegerile poporului meu;
mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.
45Fiii străinului mă linguşesc;
mă ascultă la cea dintâi poruncă.
46Fiii străinului leşină de la inimă, tremură când ies afară din cetăţuie.
47Trăiască Domnul
şi binecuvântată să fie Stânca mea!
Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,
48Dumnezeu, care este Răzbunătorul meu,
care-mi supune popoarele
49şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei!
Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei,
mă izbăveşti de omul asupritor.
50De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne!
Şi voi cânta spre slava Numelui Tău.
51El dă mari izbăviri împăratului Său
şi arată milă unsului Său:
lui David şi seminţei lui, pentru totdeauna.”

Traducerea D. Cornilescu 1924, ediția revizuită în 2014
© Societatea Biblică Interconfesională din România

SCH2000

Davids Danklied1Und David redete zu dem HERRN die Worte dieses Liedes, an dem Tag, als der HERR ihn aus der Hand aller seiner Feinde errettet hatte, auch aus der Hand Sauls.2Er sprach: Der HERR ist mein Fels, meine Burg und mein Retter;3Gott ist mein Fels, in dem ich mich berge, mein Schild und das Horn meines Heils, meine sichere Festung und meine Zuflucht, mein Retter, der mich von Gewalttat befreit!4Den HERRN, den Hochgelobten, rief ich an – und wurde von meinen Feinden errettet!5Denn die Wogen des Todes umfingen mich, die Ströme Belials schreckten mich;6die Fesseln des Totenreiches umschlangen mich, es ereilten mich die Fallstricke des Todes.7In meiner Bedrängnis rief ich den HERRN an und schrie zu meinem Gott; er hörte meine Stimme in seinem Tempel, mein Schreien drang zu seinen Ohren.8Da bebte und erzitterte die Erde; die Grundfesten des Himmels wurden erschüttert und bebten, weil er zornig war.9Rauch stieg auf von seiner Nase und verzehrendes Feuer aus seinem Mund; Feuersglut sprühte daraus hervor.10Er neigte den Himmel und fuhr herab, und Dunkel war unter seinen Füßen.11Er fuhr auf dem Cherub und flog daher, er erschien auf den Flügeln des Windes.12Er machte Finsternis um sich her zu seinem Zelt, dunkle Wasser, dichte Wolken.13Aus dem Glanz vor ihm brannte Feuersglut;14der HERR donnerte vom Himmel, der Höchste ließ seine Stimme erschallen.15Und er schoss Pfeile und zerstreute sie, [seinen] Blitz und schreckte sie.16Da sah man die Gründe des Meeres, und die Grundfesten des Erdkreises wurden aufgedeckt von dem Schelten des HERRN, von dem Schnauben seines grimmigen Zorns!17Er streckte [seine Hand] aus von der Höhe und ergriff mich, er zog mich aus großen Wassern;18er rettete mich von meinem mächtigen Feind, von meinen Hassern, die mir zu stark waren.19Sie hatten mich überfallen zur Zeit meines Unglücks; aber der HERR wurde mir zur Stütze.20Er führte mich auch heraus in die Weite, er befreite mich, denn er hatte Wohlgefallen an mir.21Der HERR hat mir vergolten nach meiner Gerechtigkeit, nach der Reinheit meiner Hände hat er mich belohnt;22denn ich habe die Wege des HERRN bewahrt und bin nicht abgefallen von meinem Gott,23sondern alle seine Verordnungen hatte ich vor Augen und seine Satzungen – ich bin nicht von ihnen gewichen,24und ich hielt es ganz mit ihm und hütete mich vor meiner Sünde.25Darum vergalt mir der HERR nach meiner Gerechtigkeit, nach meiner Reinheit vor seinen Augen.26Gegen den Gütigen erzeigst du dich gütig, gegen den Rechtschaffenen rechtschaffen,27gegen den Reinen erzeigst du dich rein, aber dem Hinterlistigen trittst du entgegen!28Denn du rettest das elende Volk, aber deine Augen sind gegen die Stolzen – du erniedrigst sie!29Denn du, HERR, bist meine Leuchte; der HERR macht meine Finsternis licht;30denn mit dir kann ich gegen Kriegsvolk anrennen, mit meinem Gott über die Mauer springen.31Dieser Gott – sein Weg ist vollkommen! Das Wort des HERRN ist geläutert; er ist ein Schild allen, die ihm vertrauen.32Denn wer ist Gott außer dem HERRN, und wer ist ein Fels außer unserem Gott?33Gott ist es, der mich umgürtet mit Kraft und meinen Weg unsträflich macht.34Er macht meine Füße denen der Hirsche gleich und stellt mich auf meine Höhen;35er lehrt meine Hände kämpfen und meine Arme den ehernen Bogen spannen.36Du gibst mir den Schild deines Heils, und deine Herablassung macht mich groß.37Du machst mir Raum zum Gehen, und meine Knöchel wanken nicht.38Ich jagte meinen Feinden nach und vertilgte sie und kehrte nicht um, bis sie aufgerieben waren;39ich rieb sie auf und zerschmetterte sie, daß sie nicht mehr aufstehen konnten; sie fielen unter meine Füße.40Du hast mich gegürtet mit Kraft zum Kampf, du hast unter mich gebeugt, die gegen mich aufstanden.41Du wandtest mir den Rücken meiner Feinde zu, ich habe vertilgt, die mich hassen.42Sie schrien, aber da war kein Retter; zum HERRN, aber er antwortete ihnen nicht.43Und ich zerrieb sie wie Erdenstaub, wie Straßenkot zertrat, zerstampfte ich sie.44Du hast mich gerettet aus den Streitigkeiten meines Volkes und bewahrtest mich auf zum Haupt der Heiden; ein Volk, das ich nicht kannte, dient mir;45die Söhne der Fremden schmeicheln mir, sie gehorchen mir aufs Wort.46Die Söhne der Fremden verzagen und kommen zitternd aus ihren Burgen.47Der HERR lebt! Gepriesen sei mein Fels, und Gott, der Fels meines Heils, sei hoch erhoben!48Der Gott, der mir Rache verlieh und mir die Völker unterwarf,49der mich meinen Feinden entkommen ließ. Du hast mich erhöht über meine Widersacher, du hast mich errettet von dem Mann der Gewalttat!50Darum will ich dich, o HERR, loben unter den Heiden und deinem Namen lobsingen,51dich, der seinem König große Siege verliehen hat und Gnade erweist seinem Gesalbten, David und seinem Samen bis in Ewigkeit.

Schlachter Copyright © 2000 Genfer Bibelgesellschaft.