Biblia

Cântarea lui David1David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul.
2El a zis:
„Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu.
3Dumnezeu este stânca mea,
la care găsesc un adăpost,
scutul meu şi puterea care mă mântuieşte,
turnul meu cel înalt şi scăparea mea.
Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie.
4Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
5Căci valurile morţii mă înconjuraseră,
şuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră;
6legăturile mormântului mă înconjuraseră,
laţurile morţii mă prinseseră.
7În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul,
am chemat pe Dumnezeul meu;
din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8Atunci pământul s-a cutremurat şi s-a clătinat,
temeliile cerului s-au mişcat
şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
9Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui:
cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
10A plecat cerurile şi S-a coborât:
un nor gros era sub picioarele Lui.
11Călărea pe un heruvim şi zbura, venea pe aripile vântului;
12era înconjurat cu întunericul ca şi cu un cort,
era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
13Din strălucirea care era înaintea Lui
scânteiau cărbuni de foc.
14Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
15a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei,
a aruncat fulgerul şi i-a pus pe fugă.
16Fundul mării s-a văzut,
temeliile lumii au fost descoperite
de mustrarea Domnului,
de vuietul suflării nărilor Lui.
17El Şi-a întins mâna de sus din înălţime, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
18m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmaşii mei
care erau mai tari decât mine.
19Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele,
dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20El m-a scos la loc larg.
El m-a mântuit pentru că mă iubeşte.
21Domnul mi-a răsplătit după nevinovăţia mea,
mi-a făcut după curăţia mâinilor mele;
22căci am păzit căile Domnului,
nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
23Toate poruncile Lui au fost înaintea mea,
şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
24Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
25De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea,
după curăţia mea înaintea Lui.
26Cu cel bun Tu eşti bun,
cu omul drept Te porţi după dreptate,
27cu cel curat eşti curat,
cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.
28Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte,
şi cu privirea Ta
cobori pe cei mândri.
29Da, Tu eşti lumina mea, Doamne!
Domnul luminează întunericul meu.
30Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite,
cuvântul Domnului este curăţat;
El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
32Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul?
Şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
33Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare
şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.
34El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
şi El mă aşază pe locurile mele cele înalte.
35Îmi deprinde mâinile la luptă,
şi braţele mele întind arcul de aramă.
36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
şi ajung mare prin bunătatea Ta.
37Lărgeşti drumul sub paşii mei,
şi picioarele mele nu se clatină.
38Urmăresc pe vrăjmaşii mei şi-i nimicesc,
nu mă întorc până nu-i nimicesc.
39Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală;
cad sub picioarele mele.
40Tu mă încingi cu putere pentru luptă,
răpui sub mine pe potrivnicii mei.
41Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea,
şi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42Se uită în jurul lor, şi nu-i cine să-i scape.
Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
43Îi pisez ca pulberea pământului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.
44Mă scapi din neînţelegerile poporului meu;
mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.
45Fiii străinului mă linguşesc;
mă ascultă la cea dintâi poruncă.
46Fiii străinului leşină de la inimă, tremură când ies afară din cetăţuie.
47Trăiască Domnul
şi binecuvântată să fie Stânca mea!
Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,
48Dumnezeu, care este Răzbunătorul meu,
care-mi supune popoarele
49şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei!
Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei,
mă izbăveşti de omul asupritor.
50De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne!
Şi voi cânta spre slava Numelui Tău.
51El dă mari izbăviri împăratului Său
şi arată milă unsului Său:
lui David şi seminţei lui, pentru totdeauna.”