Biblia

Păstorul cel bun1Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar.
2Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor.
3Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul.
4După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.
5Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”
6Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.
Isus, uşa oilor7Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor.
8Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei.
9Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.
10Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.
11Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.
12Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.
13Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.
14Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,
15aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.
16Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.
17Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.
18Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”19Din pricina acestor cuvinte, iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei.
20Mulţi dintre ei ziceau: „Are drac, este nebun; de ce-L ascultaţi?”
21Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor?”
Isus la praznicul Înnoirii22În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înnoirii Templului. Era iarna.
23Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon.
24Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.”
25„V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
26Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele.
27Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.
28Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
29Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.
30Eu şi Tatăl una suntem.”31Atunci iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă.
32Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”
33Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.”
34Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: sunteţi dumnezei”?
35Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată –
36cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!”
37Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.
38Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine, şi Eu sunt în Tatăl.”
39La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.
Plecarea lui Isus în Perea40Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo.
41Mulţi veneau la El şi ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn; dar tot ce a spus Ioan despre Omul acesta era adevărat.”
42Şi mulţi au crezut în El în locul acela.