VDCC
1
2Treceţi la Calne şi vedeţi, duceţi-vă de acolo până la Hamatul cel mare şi coborâţi-vă în Gat la filisteni; sunt oare cetăţile acestea mai înfloritoare decât cele două împărăţii ale voastre şi este ţinutul lor mai întins decât al vostru?…
3Credeţi că ziua nenorocirii este departe şi faceţi să se apropie domnia silniciei.
4Ei se culcă pe paturi de fildeş şi stau întinşi alene pe aşternuturile lor; mănâncă miei din turmă şi viţei puşi la îngrăşat.
5Aiurează în sunetul lăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică.
6Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif!
7De aceea vor merge în robie, în fruntea prinşilor de război; şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi.8
9Şi dacă vor mai rămâne zece oameni într-o casă, vor muri.
10Când unchiul său va lua pe cel mort să-l ardă, ridicându-i oasele din casă, şi va întreba pe cel din fundul casei: „Mai este cineva cu tine?”, acela va răspunde: „Nimeni”…, iar celălalt va zice: „Tăcere! Căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!”
11Căci iată că Domnul porunceşte să se dărâme casa cea mare şi să se facă bucăţi casa cea mică.
12Pot caii să alerge pe o stâncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de aţi prefăcut judecata în otravă şi rodul dreptăţii, în pelin?
13Vă bucuraţi de lucruri de nimic şi ziceţi: „Oare nu prin tăria noastră am câştigat noi putere?”
14„De aceea iată, voi ridica împotriva voastră, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeul oştirilor, un neam care vă va asupri de la intrarea Hamatului până la pârâul pustiului.”
© Societatea Biblică Interconfesională din România