VDCC
1
2Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.
3Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur.
4Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii;
5căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.6
7Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.
8Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.
9Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.
10Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.11
12Toţi cei ce umblă după plăcerea oamenilor vă silesc să primiţi tăierea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru crucea lui Hristos.
13Căci nici ei, care au primit tăierea împrejur, nu păzesc Legea; ci voiesc doar ca voi să primiţi tăierea împrejur, pentru ca să se laude ei cu trupul vostru.
14În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!
15Căci, în Hristos Isus, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.
16Şi peste toţi cei ce vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare!
17De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu.
18Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.
© Societatea Biblică Interconfesională din România