Doriti ca elim.at să vă redirecționeze automat la pagina în limba română?
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Pentru detalii accesati pagina GDPR Vreau detalii

Biblia

VDCC

A doua cuvântare a lui Elifaz1Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:
2„Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă?
Sau să-şi umfle pieptul cu vânt de răsărit?
3Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic
şi prin cuvântări care nu slujesc la nimic?
4Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu,
nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
5Nelegiuirea ta îţi cârmuieşte gura,
şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
6Nu eu, ci gura ta te osândeşte,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7Tu eşti omul care s-a născut întâi?
Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
8Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu;
şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
9Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi?
Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi?
10Între noi sunt peri albi, bătrâni,
oameni mai înziliţi decât tatăl tău.
11Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine
şi cuvintele care-ţi vorbesc atât de blând?…
12Încotro te trage inima
şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
13Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mânia
şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea:
14„Ce este omul, ca să fie curat?
Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
15Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi,
dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
16cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată – omul,
care bea nelegiuirea ca apa!”?
17Vreau să te învăţ, ascultă-mă!
Voi istorisi ce am văzut,
18ce au arătat înţelepţii,
ce au descoperit ei, auzind de la părinţii lor,
19cărora singuri li se dăduse ţara
şi printre care niciun străin nu venise încă.
20„Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii,
toţi anii de care are parte cel nelegiuit.
21Ţipete de spaimă răsună la urechile lui:
În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
22El nu trage nădejde să scape de întuneric,
vede sabia care-l ameninţă;
23aleargă încoace şi încolo să caute pâine,
ştie că-l aşteaptă ziua întunericului.
24Necazul şi neliniştea îl înspăimântă
şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
25Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu,
s-a împotrivit Celui Atotputernic
26şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui
cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
27Avea faţa acoperită cu grăsime,
coapsele încărcate cu osânză
28şi locuia în cetăţi nimicite,
în case părăsite,
sortite să fie dărâmate.
29Nu se va mai îmbogăţi,
averea nu-i va creşte,
şi avuţia nu se va mai întinde pe pământ.
30Nu va putea ieşi din întuneric,
flacăra îi va arde mlădiţele,
şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
31Dacă se încrede în rău, se înşală,
căci răul îi va fi răsplata.
32Ea va veni înainte de capătul zilelor lui,
şi ramura lui nu va mai înverzi.
33Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei încă verzi,
ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă,
şi cortul omului stricat îl va mânca focul.
35El zămisleşte răul şi naşte răul:
în sânul lui coace roade care-l înşală.”

Traducerea D. Cornilescu 1924, ediția revizuită în 2014
© Societatea Biblică Interconfesională din România

SCH2000

Die zweite Rede des Eliphas1Da antwortete Eliphas, der Temaniter, und sprach:2Soll ein Weiser mit windigem Wissen antworten und seinen Leib mit Ostwind füllen?3Soll er mit Worten streiten, die nichts taugen, oder mit Reden, durch die er nichts nützt?4Ja, du machst die Gottesfurcht zunichte und schwächst die Andacht vor Gott!5Denn deine Missetat lehrt deinen Mund, und du wählst die Sprache der Listigen.6Dein eigener Mund verurteilt dich und nicht ich; und deine Lippen zeugen gegen dich!7Bist du als erster der Menschen geboren, und bist du vor den Hügeln hervorgebracht worden?8Hast du Gottes Geheimnis belauscht und alle Weisheit an dich gerissen?9Was weißt du, das wir nicht wüssten? Was verstehst du, das uns nicht bekannt wäre?10Auch unter uns sind ergraute Häupter, auch Greise, reicher an Tagen als dein Vater!11Sind dir Gottes Tröstungen zu gering, und ein Wort, das sanft mit dir verfährt?12Was hat dir die Besinnung geraubt, und wie übermütig wirst du,13dass du dein Schnauben gegen Gott kehrst und solche Worte aus deinem Mund ausstößt?14Was ist der Sterbliche, daß er rein sein sollte, und wie kann der von einer Frau Geborene gerecht sein?15Siehe, seinen Heiligen traut Er nicht, die Himmel sind nicht rein in seinen Augen;16wieviel weniger der Abscheuliche und Verdorbene, der Mensch, der Unrecht wie Wasser säuft?17Ich will’s dir mitteilen, höre mir zu; und was ich gesehen habe, will ich erzählen,18was Weise verkündeten und nicht verborgen haben von ihren Vätern her,19als ihnen das Land noch allein gehörte und noch kein Fremder in ihrer Mitte umherzog:20Der Gottlose quält sich mit Angst sein Leben lang; nur abgezählte Zeit ist dem Gewalttäter bestimmt;21Schreckensrufe sind in seinen Ohren, mitten im Frieden überfällt ihn der Verderber.22Er soll nicht glauben, daß er aus der Finsternis je wiederkehrt; für das Schwert ist er ausersehen!23Er irrt umher nach Brot: wo [kann er’s finden]? Er weiß, daß der Tag der Finsternis ihm bereitet ist.24Not und Bedrängnis überfallen ihn; sie überwältigen ihn wie ein König, der zum Angriff gerüstet ist.25Denn er hat seine Hand gegen Gott ausgestreckt und sich gegen den Allmächtigen aufgelehnt;26er ist hartnäckig gegen ihn angelaufen, unter dem dicken Buckel seiner Schilde;27denn sein Angesicht hat er mit Fett gepolstert, und Speck hat er an seinen Lenden angesetzt.28Und er hat seine Wohnung in zerstörten Städten aufgeschlagen, in Häusern, die unbewohnt bleiben sollten, zu Trümmerhaufen bestimmt.29Er wird nicht reich, sein Vermögen hat keinen Bestand, und sein Besitz breitet sich nicht aus im Land.30Der Finsternis entgeht er nicht, die Flamme versengt seine Sprösslinge; vor dem Hauch Seines Mundes flieht er dahin.31Er verlasse sich nicht auf Betrug, sonst wird er irregeführt; und Betrug wird seine Vergeltung sein.32Ehe sein Tag kommt, so erfüllt sich [sein Geschick]; sein Zweig grünt nicht mehr.33Wie ein Weinstock, der seine unreifen Trauben abstößt, und wie ein Ölbaum [ist er], der seine Blüten abwirft.34Denn die Rotte der Ruchlosen ist unfruchtbar, und Feuer verzehrt die Zelte der Bestechung.35Mit Mühsal gehen sie schwanger und gebären Unheil, und ihr Schoß bereitet ihnen Enttäuschung!

Schlachter Copyright © 2000 Genfer Bibelgesellschaft.