Doriti ca elim.at să vă redirecționeze automat la pagina în limba română?

Biblia

VDCC

Nenorocirile Ierusalimului1Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atât de plină de popor altădată!
A rămas ca o văduvă!
Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntaşă printre ţări,
a ajuns roabă astăzi!
2Plânge amarnic noaptea şi-i curg lacrimi pe obraji.
Niciunul din toţi cei ce o iubeau n-o mângâie;
toţi prietenii ei au părăsit-o
şi i s-au făcut vrăjmaşi.
3Iuda a plecat în pribegie din pricina apăsării şi muncilor grele.
Locuieşte în mijlocul neamurilor şi nu găseşte odihnă!
Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.
4Drumurile Sionului sunt triste căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sunt pustii, preoţii lui oftează;
fecioarele lui sunt mâhnite, şi el însuşi este plin de amărăciune.
5Asupritorii lui sar biruitori, vrăjmaşii lui sunt mulţumiţi. Căci Domnul l-a smerit din pricina mulţimii păcatelor lui;
copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.
6S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei.
Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi care nu găsesc păşune
şi merg fără putere înaintea celui ce-i goneşte.
7În zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul îşi aduce aminte
de toate bunătăţile de care a avut parte din zilele străbune;
când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,
iar vrăjmaşii se uitau la el şi râdeau de prăbuşirea lui.
8Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă.
Toţi cei ce-l preţuiau îl dispreţuiesc acum văzându-i goliciunea,
şi el însuşi se întoarce în altă parte şi oftează.
9Necurăţia sta lipită pe poala hainei lui,
şi nu se gândea la sfârşitul său.
A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mângâie. –
„Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!” –
10Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai scump;
ba încă a văzut cum în Locaşul lui cel Sfânt au intrat neamurile
cărora Tu le porunciseşi să nu intre în adunarea Ta!
11Tot poporul lui caută pâine suspinând;
şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa.
„Uită-Te, Doamne, şi priveşte cât de înjosit sunt!”
12O! voi, care treceţi pe lângă mine,
priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea,
ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!
13Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde;
mi-a întins un laţ sub picioare şi m-a dat înapoi.
M-a lovit cu pustiire şi o lâncezeală de toate zilele!
14Mâna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele,
care stau împletite şi legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea.
Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.
15Domnul a trântit la pământ pe toţi vitejii din mijlocul meu;
a strâns o oştire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;
ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
16De aceea plâng, îmi varsă lacrimi ochii,
căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa;
fiii mei sunt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. –
17Sionul întinde mâinile rugător, şi nimeni nu-l mângâie.
Domnul a trimis împotriva lui Iacov de jur împrejur vrăjmaşi;
Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor. –
18Domnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva poruncilor Lui.
Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea!
Fecioarele şi tinerii mei s-au dus în robie.
19Mi-am chemat prietenii, dar m-au înşelat,
preoţii şi bătrânii mei au murit în cetate
căutând hrană ca să-şi ţină viaţa. –
20Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe,
mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător.
Afară sabia m-a lăsat fără copii, în casă, moartea.
21M-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat.
Toţi vrăjmaşii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o;
dar vei aduce, vei vesti ziua când şi ei vor fi ca mine.
22Adu toată răutatea lor înaintea Ta
şi fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinele mele sunt multe, şi inima îmi este bolnavă. –

Traducerea D. Cornilescu 1924, ediția revizuită în 2014
© Societatea Biblică Interconfesională din România