Doriti ca elim.at să vă redirecționeze automat la pagina în limba română?
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Pentru detalii accesati pagina GDPR Vreau detalii

Biblia

VDCC

1M-am dezgustat de viaţă!
Voi da drum slobod plângerii mele,
voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
2Eu zic lui Dumnezeu: „Nu mă osândi!
Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!
3Îţi place să chinuieşti,
să dispreţuieşti făptura mâinilor Tale,
în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?
4Oare ai ochi de carne,
sau vezi cum vede un om?
5Zilele Tale sunt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,
6ca să cercetezi fărădelegea mea
şi să cauţi păcatul meu,
7când ştii bine că nu sunt vinovat
şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
8Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit,
ele m-au întocmit în întregime…
Şi Tu să mă nimiceşti!
9Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână?
10Nu m-ai muls ca laptele?
Nu m-ai închegat ca brânza?
11M-ai îmbrăcat cu piele şi carne,
m-ai ţesut cu oase şi vine;
12mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa,
m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.
13Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta,
iată, ştiu acum, ce aveai de gând:
14că, dacă păcătuiesc, să mă pândeşti şi să nu-mi ierţi fărădelegea.
15Dacă sunt vinovat, vai de mine!
Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul,
sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.
16Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu,
mă loveşti cu lucruri de mirat,
17îmi pui înainte noi martori împotrivă,
Îţi creşte mânia împotriva mea
şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.
18Pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele?
O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!
19Aş fi ca şi cum n-aş fi fost,
şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt!”
20Nu sunt zilele mele destul de puţine?
Să mă lase dar, să plece de la mine, şi să răsuflu puţin,
21înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
22în ţara întunericului şi a umbrei morţii,
în ţara negurii adânci,
unde domneşte umbra morţii şi neorânduiala
şi unde lumina este ca întunericul!”

Traducerea D. Cornilescu 1924, ediția revizuită în 2014
© Societatea Biblică Interconfesională din România

SCH2000

Hiob fühlt sich von Gott grundlos bedrängt1Meine Seele ekelt’s vor meinem Leben; ich will mich meiner Klage überlassen, will reden in der Betrübnis meiner Seele.2Ich spreche zu Gott: Verdamme mich nicht! Lass mich wissen, weshalb du mich befehdest!3Gefällt es dir wohl, daß du bedrückst, daß du das Werk deiner Hände verwirfst, während du über den Rat der Gottlosen dein Licht leuchten lässt?4Hast du Fleischesaugen, oder siehst du, wie ein Mensch sieht?5Sind denn deine Tage wie Menschentage, deine Jahre den Jahren eines Mannes gleich,6dass du nach meiner Schuld forschst und nach meiner Sünde fragst,7obwohl du doch weißt, daß ich unschuldig bin, und mich niemand aus deiner Hand erretten kann?8Deine Hände haben mich als Ganzes gebildet und rundum gestaltet, und nun verschlingst du mich?9Gedenke doch, daß du mich wie Ton gebildet hast; und nun willst du mich wieder in Staub verwandeln!10Hast du mich nicht wie Milch hingegossen und wie Käse mich gerinnen lassen,11mit Haut und Fleisch mich bekleidet, mit Gebeinen und Sehnen mich durchwoben?12Leben und Gnade hast du mir gewährt, und deine Fürsorge bewahrte meinen Geist.13Doch dieses verbargst du in deinem Herzen; ich weiß, daß es bei dir so beschlossen war:14Wenn ich sündigte, so würdest du darauf achten und mich nicht freisprechen von meiner Missetat.15Habe ich Böses getan, dann wehe mir! Und bin ich im Recht, so darf ich mein Haupt doch nicht erheben; ich bin ja gesättigt mit Schande und muss mein Elend ansehen!16Wagt [mein Haupt] es aber, sich zu erheben, so verfolgst du mich wie ein Löwe und handelst noch unbegreiflicher mit mir.17Du stellst neue Zeugen gegen mich auf und mehrst deinen Zorn gegen mich; du bietest stets frische Scharen, ja ein Heer gegen mich auf!18Warum hast du mich aus dem Mutterleib hervorgebracht? Wäre ich doch dabei umgekommen, ohne daß mich ein Auge gesehen hätte!19So würde ich sein, als wäre ich niemals gewesen, vom Mutterleib weg ins Grab gelegt.20Ist meine Lebenszeit nicht kurz genug? Er höre doch auf, lasse ab von mir, daß ich mich ein wenig erhole,21ehe ich dahinfahre auf Nimmerwiederkehren in das Land der Düsternis und des Todesschattens,22in das Land, das schwarz ist wie die Finsternis, [das Land] des Todesschattens, wo keine Ordnung herrscht, wo das Licht wie tiefe Finsternis ist!

Schlachter Copyright © 2000 Genfer Bibelgesellschaft.