Biblia

1Dacă stai la masă la unul din cei mari,
ia seama ce ai înainte:
2pune-ţi un cuţit în gât,
dacă eşti prea lacom.
3Nu pofti mâncărurile lui alese,
căci sunt o hrană înşelătoare.4Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti,
nu-ţi pune priceperea în aceasta.
5Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este;
căci bogăţia îşi face aripi
şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.6Nu mânca pâinea celui pizmaş
şi nu pofti mâncărurile lui alese,
7căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet.
„Mănâncă şi bea,” îţi va zice el;
dar inima lui nu este cu tine.
8Bucata pe care ai mâncat-o, o vei vărsa,
şi cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt pierdute.9Nu vorbi la urechea celui nebun,
căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.10Nu muta hotarul văduvei
şi nu intra în ogorul orfanilor,
11căci răzbunătorul lor este puternic:
El le va apăra pricina împotriva ta.12Deschide-ţi inima la învăţătură,
şi urechile la cuvintele ştiinţei.
13Nu cruţa copilul de mustrare,
căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri.
14Lovindu-l cu nuiaua,
îi scoţi sufletul din Locuinţa morţilor.
15Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă,
inima mea se va bucura,
16şi lăuntrul meu se va înveseli,
când buzele tale vor spune ce este bine.17Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi,
ci să aibă totdeauna frică de Domnul;
18căci este o răsplată,
şi nu ţi se va tăia nădejdea.19Ascultă, fiule, şi fii înţelept;
îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.
20Nu fi printre cei ce beau vin,
nici printre cei ce se îmbuibă cu carne.
21Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc,
şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.
22Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut,
şi nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit.
23Cumpără adevărul şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.
24Tatăl celui neprihănit se înveseleşte,
şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.
25Să se bucure tatăl tău şi mama ta,
să se înveselească cea care te-a născut.
26Fiule, dă-mi inima ta
şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele.
27Căci curva este o groapă adâncă,
şi străina o fântână strâmtă.
28Ea pândeşte ca un hoţ
şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.29Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile?
Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină?
Ai cui sunt ochii roşii?
30Ale celor ce întârzie la vin
şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.
31Nu te uita la vin când curge roşu
şi face mărgăritare în pahar;
el alunecă uşor,
32dar pe urmă ca un şarpe muşcă
şi înţeapă ca un basilic.
33Ochii ţi se vor uita după femeile altora,
şi inima îţi va vorbi prostii.
34Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării,
ca un om culcat pe vârful unui catarg.
35„M-a lovit… dar nu mă doare!…
M-a bătut… dar nu simt nimic!
Când mă voi trezi? Mai vreau vin!”