Biblia

Învierea lui Lazăr1Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. –
2Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. –
3Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.”
4Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”
5Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
6Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;
7şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea.”
8„Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum de curând căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?”
9Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia;
10dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.”
11După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn.”
12Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”
13Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.
14Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.
15Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.”
16Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!”17Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt.
18Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,
19mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.
20Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.
21Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!
22Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.”
23Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.”
24„Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.”
25Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
26Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
27„Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”
28După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe sora sa Maria şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”
29Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El.
30Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.
31Iudeii care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.”
32Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.”
33Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat.
34Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi.”
35Isus plângea.
36Atunci iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!”
37Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”
38Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră la intrarea căreia era aşezată o piatră.
39„Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.”
40Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
41Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.
42Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”
43După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”
44Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.”45Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
46Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.
Sinedriul hotărăşte să-L omoare47Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.
48Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.”
49Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic;
50oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?”
51Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.
52Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.
53Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.
54De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
Isus aşteptat la Ierusalim55Paştile iudeilor era aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşti, ca să se cureţe.
56Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?”
57Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.