Relatarea construcției abandonate din Babel constituie una din etapele incipiente ale mărețului plan divin de reabilitare a rasei umane. Necesitatea potopului cauzat de apostazia contemporanilor lui Noe periclita – în lipsa intervenției divine – linia genealogică a Mântuitorului. În ciuda proaspetei amintiri a pedepsei lui Dumnezeu omenirea pornea din nou pe un drum al neascultării, sfindând porunca lui Dumnezeu de a umple Pamântul (Geneza 9:1).
Acțiunile umane Îl determinau pe Dumnezeu să intervină în mod miraculos, rezultatul fiind diversitatea culturală a planetei. Dumnezeu a reacționat nu numai la încălcarea evidentă a poruncii Sale ci și la potențialul negativ pe care rasa umană îl putea exercita (Geneza 11:6). Într-o supercultură unică centrată în jurul unui monument unic cu greu ar fi putut fi găsit un al doilea Noe prin care Dumnezeu să Își continue lucrarea. Sau cel puțin ar fi avut dificultăți să construiască o altă arcă. Argumentul găsește mai mult sprijin în relatările răzvrătirii mondiale ale Apocalipsei.
Întâmplarea din câmpia țării Șinear desmască în mod direct problema omenirii căzute în păcat. Planul turnului din Babel cuprindea patru pași:
- Să ne zidim o cetate
- Să ne zidim un turn al cărui vârf să atingă cerul
- Să ne facem un nume
- Să nu fim împrăștiați pe toată fața pământului
Primii doi pași corespund celor două nevoi fundamentale ale omului: siguranță și apreciere. O cetate înconjurată de un zid oferea locuitorilor ei prin comunicarea și cooperarea rapidă un plus de siguranță față de orice altă așezare rurală. Turnul al cărui vârf trebuia să atingă cerul urma să devină punctul culminant al realizărilor umane și metoda prin care omul se putea ridica la egalitate cu Dumnezeu.
Este foate ușor de observat cum istoria din Șinear se repeta în viața cotidiană a secolului XXI. Ca și arhitecții lui Babel, omul și astăzi tânjește după siguranță și apreciere. Toate eforturile economice sunt menite a-i îmbunătăți sau asigura ziua de mâine. Relațiile cu semenii devin capital social care la vreme de nevoie poate fi accesat pentru un serviciu sau altul. Toate realizările personale, oricât de mici ar fi ele, sunt mediatizate pe rețelele de socializare în goana nebună dupa likes sau followers.
Din pacăte, aceste atitudini au infectat și viața creștină. Pe lângă materialsmul atotprezent (și siguranța pe care încercăm să o derivăm din el) ne trăim de multe ori viața creștină ca și cum am clădi cărămidă cu cărămidă un monument care să ajungă la Dumenzeu, să Îl impresioneze și să înalțe statutul nostru în fața Sa. Fiecare faptă este de multe ori pusă în balantă cu rasplata pe care deseori o așteptăm aici pe Pământ. Construcția neprihănirii proprii devine și mai șubredă atunci când pentru fiecare cărămidă adăugată așteptăm aprecieri din partea altor zidari.
Din fericire însă, ca odinioară în Șinear, Dumnezeu S-a pogorât să cerceteze turnulețul nostru. În predica de pe munte – enunțul solemn al misiunii Mesianice – Isus Hristos se ocupă în mod precis de nevoia noastră de sigurantă și apreciere. El ne asigură purtarea Sa de grijă pentru ziua de mâine (Matei 6:31-36). Tot El ne ajută să obținem o neprihănire prin credință, superioară celei pe care de multe ori încercăm să o obținem prin eforturi proprii. De asemenea trebuie să învățăm că aprecierea după care tânjim se câștigă în ascuns (Matei 6:3, Matei 6:6, Matei 6:18). El a venit să ne deschidă singura cale de a deveni asemenea lui Dumnezeu prin nașterea din nou și sfințire personală. Poate ar fi timpul să luăm mâna de pe cărămidă și să Îl lăsăm pe El să fie turnul și cetatea noastră!
Dragoș S. 16.04.2017
Din 13 martie 2017 departamentul de tineret al bisericii Elim citește Vechiul Testament in ordinea cronologică a evenimentelor, astfel că la data publicării acestui editorial parcurgem cartea Genezei.