Timp de 40 de zile Dumnezeu stă în părtășie cu Moise pe muntele Sinai unde îi oferă planul perfect de construire a cortului cu precizarea că totul trebuie făcut după chipul arătat pe munte. (Exod 25:9)
Elementele constitutive ale acestui cort în care Marele preot se întâlnea cu Dumnezeu în numele poporului Israel sunt relevante și pentru noi astăzi deoarece multe din ele își au corespondent în învățătura Domnului Isus. Pentru a înțelege mai bine acest lucru vă invit să facem împreună un tur al Cortului Întâlnirii.
Altarul de aramă era locul unde preoții aduceau jertfele înaintea lui Dumnezeu. Pentru ca jertfa să fie de miros plăcut înaintea lui Dumnezeu animalele de jertfă trebuiau să fie fără cusur. Apostolul Pavel ne îndeamnă și pe noi să ne aducem viețile ca o jertfă vie și sfântă înaintea lui Dumnezeu! (Romani 12:1)
Ligheanul de aramă – următorul popas în curtea cortului întâlnirii – era locul unde preoții trebuiau să-și spele mâinile și picioarele. Acest ritual era imperios necesar, pedeapsa pentru neconformare fiind moartea (Exod 30:21). Ioan 7:37 ni-L prezintă pe Hristos ca sursa apei vii care ne ține în viață așa cum odinioară apa din ligheanul de aramă ținea în viață preoții care se apropiau de Dumnezeu.
Locul sfânt se afla în prima cameră a cortului, având în partea dreaptă masa pe care erau puse pâinile aduse înaintea Domnului. Din aceste pâini se hrăneau în locul sfânt preoții. Tot în Evanghelia lui Ioan Isus le amintește ucenicilor că El este pâinea vieții din care oricine gustă nu va flămânzi niciodată (Ioan 6:35). De această pâine a vieții avem și noi zilnic nevoie pentru a avea o viață spirituală sănătoasă, prin Isus Hristos.
Sfeșnicul sfânt situat în locul sfânt în fața mesei cu pâinile lumina fără încetare înaintea lui Dumnezeu. Tot așa cum atunci sfeșnicul dădea lumină locului sfânt aduce ș Hristos lumina în viețile noastre (Ioan 8:12). El ne ajută să umblăm în lumină pentru ca și noi la rândul nostru să putem fi lumini pentru cei din jur (Matei 5:14-16).
Altarul tămâierii se situal în fața perdelei care împărțea locul sfânt de locul preasfânt. Pe acest altar se ardea tămâie mirositoare care umplea tot cortul de o mireasmă intensă care cu siguranță impregna și hainele preoțești. Apostolul Pavel ne îndeamnă în 2 Corinteni 2:15 să fim și noi oameni care răspândesc mireasma lui Hristos printre cei de pe calea mântuirii și de pe calea pierzării. Prin mireasma răspândită toți pot vedea în noi că Hristos trăiește și că noi suntem o făptură nouă.
Locul preasfânt, cea de-a doua cameră a cortului de formă cubică mai purta și denumirea de sfânta sfintelor și era locul unde era pus chivotul mărturiei acoperit de capacul ispășirii. Din acest loc Dumnezeu se prezenta marelui preot odată pe an atunci când acesta aducea jertfa de ispășire a păcatelor pentru popor (Exod 25:22). Prin jertfa lui Hristos de pe Golgota avem astăzi acces direct la Dumnezeu: perdeaua care separa locul sfânt de locul prea sfânt a fost ruptă (Luca 23:45) iar păcatele ne-au fost iertate prin sângele sfânt al Mielului nevinovat odatăt pentru totdeauna! Slavă Lui!
Thomas Andreiu 07.05.2017
Din 13 martie 2017 departamentul de tineret al bisericii Elim citește Vechiul Testament in ordinea cronologică a evenimentelor, astfel că la data publicării acestui editorial parcurgem cartea Exodului.