Auzind în mod repetat îndemnurile conducerii bisericii la îndeplinirea obligațiilor financiare – mai întâi contribuția de membru și mai recent susținerea proiectului noii biserici din Sud-ul Vienei prin donarea unui salariu (fiecare după salariul lui!) – m-am gândit la următorul pasaj din Marcu 12:
Prin acest mesaj nu doresc să judec pe nimeni, ci doar să sensibilizez inimile (și portmoneul), astfel încât fiecare să se gândească bine câți bani va dona pentru acest proiect, când și cu ce motivație îi va dona. Căci a da mai puțin decât zeciuiala (acel salariu din cele 14 ale anului reprezentând mai puțin de 10% din venitul anual), a da cu întârziere sau a da doar pentru a fi văzuți ne poate pune în situația de a da degeaba!
Eu cred că așa cum Isus a urmărit în templu cât a dat fiecare, și astăzi El stă și privește la donația mea (și a ta), cântărește sacrificiul meu și al tău pentru această lucrare și vede dacă a fost și sacrificiu sau am dat doar din surplusul meu.
Timpul gramatical folosit în Luca 12:34 este timpul prezent. Cine nu dă astăzi probabil că nu a dat nici pentru alte proiecte ale bisericii și nu va da nici mâine, căci unde este comoara lui astăzi acolo va fi și mâine și probabil și în veșnicie.
S-ar putea ca o sută de Euro din partea unei familii cu venit mai mic să fie mai de preț în cer decât mii de Euro ai unei familii înstărite dar dăruiți cu motivații greșite. Dumnezeu evaluează implicarea noastră cantitativ față de cât avem și calitativ în funcție de cum dăm. Puținul celui mai sărac și multul celui mai bogat sunt primite la fel de Dumnezeu dacă sunt date din toată inima și spre slava Lui!
Cum este inima mea când este vorba de a dărui (pentru orice lucrare placută Domnului)!?
M.B. 08.09.2017